„Pentru dobândirea unei vederi curate, Sfântul Cuvios Antonie a purtat o luptă cu patimile spre dobândirea curăției inimii, cunoscând că numai cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5:8)”, a accentuat Arhiepiscopul Varsanufie al Râmnicului, la Mănăstirea Iezer, în ziua de cinstire a ocrotitorului vetrei monahale.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „între dobândirea Duhului Sfânt, curăția lăuntrică a omului și vederea frumuseții dumnezeiești în toate făpturile există o legătură de nedespărțit.
„Sfântul Antonie a primit revărsările de lumină ale Duhului Sfânt, pentru curatele și sfintele sale nevoințe, iar acestea au fost oferite celorlați ca daruri duhovnicești prin rostirea cuvintelor de înțelepciune, prin puterea de a tâlcui dumnezeieştile Scripturi, prin milostenie și postire, dar, mai ales, prin viața sihăstrească. Pentru Sfântul Antonie, asceza a fost o activitate îndreptată către contemplarea prin Duhul Sfânt a luminii negrăite”, a spus IPS Varsanufie.
„A ales viața sihăstrească spre a-și împlini dorul, chemarea spre desăvârșire, căutând să se înalţe mai presus de cugetarea pământească prin stăruința în rugăciune. Și, cu cât înmulțea rugăciunea, cu atât Sfântul Antonie se învăluia mai mult în iubirea lui Dumnezeu”, a detaliat Arhiepiscopul Râmnicului.
Cuviosul Antonie a trăit în vremea domnitorului Matei Basarab și a Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu. Se ocupa cu comerțul, în Râmnicu Vâlcea, iar la vârsta de 64 de ani s-a hotărât să aleagă viața călugărească.
Urmând sfatul duhovnicului său, episcopul Ilarion al Râmnicului, pe atunci stareț la Schitul Iezer, a renunțat la plecarea în Sfântul Munte Athos și a îmbrățișat viața monahală în acest așezământ izolat.
În anul 1690, luând binecuvântare, Sfântul Antonie s-a retras în pădurea de lângă schit, unde a săpat în piatră o peșteră, pe post de chilie și paraclis. În anul 1700, Schitul Iezeru era în parte ruinat, iar biserica de piatră se afla în paragină. Prin urmare, între anii 1700-1705, episcopul Ilarion al Râmnicului, împreună cu o parte din credincioşii satului Cheia, la îndemnul Pustnicului Antonie, a refăcut biserica de piatră şi chiliile.
Sfântul Antonie de la Iezer a trăit în sihastrie timp de 28 ani și a trecut la cele veșnice la vârsta de 92 ani, înainte de anul 1714.
Foto credit: Arhiepiscopia Râmnicului
