„Vă mulțumim pentru ocazia de a fi uimiți de evlavia binecredinciosului popor român și de a ne închina la sfintele mănăstiri din România”, i-a spus Arhiepiscopul Ciprului Patriarhului României duminică, la finalul slujbei oficiate de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou la Catedrala Patriarhală din București.
„Mulțumim călduros și pentru cuvintele de dragoste ale Preafericirii Voastre, pentru găzduirea exemplară încă de când am ajuns pe binecuvântatele meleaguri ale României”.
În mesajul final, Preafericitul Părinte Gheorghe a evidențiat unitatea de credință reflectată la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou și bunele relații bisericești dintre Cipru și România. De asemenea, Arhiepiscopul Ciprului a vorbit despre pace și i-a îndemnat pe români la rugăciune pentru poporul său încercat.
Textul integral:
Preafericirea Voastră,
Preafericite Părinte Patriarh Daniel,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Preacucernici părinți,
Distinși reprezentanți ai autorităților de Stat,
Iubiți credincioși,
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!” (Psalmul 117, 24)
Împrumutăm aceste cuvinte din Psalmi, pentru a exprima, din inimă, trăirile noastre încă de atunci când picioarele noastre, dimpreună cu cinstita noastră delegație, au pășit pe meleagurile sfințite ale României. Emoțiile noastre culminează astăzi, întrucât, ne-am învrednicit să slujim, încă o dată, Sfânta Liturghie, ca o pregustare a Împărăției Cerurilor.
Ne-am rugat într-o inimă și am mărturisit în iubire și în unire, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, ne-am împărtășit cu Cuvântul lui Dumnezeu, atât din pericopa evanghelică citită, cât și din împărtășirea noastră cu Trupul și Sfântul Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, devenind același trup și având același sânge cu El.
Unitatea credinței, care este exprimată prin împărtășirea din același Sfânt Potir, ne face să devenim casnici, conform Sfântului Apostol Pavel. Este aceeași stare pe care o trăim și noi în aceste zile în care ne aflăm împreună cu dumneavoastră, umplându-ne inima de bucurie și profundă mișcare. Fie că trăim în Cipru, fie că trăim în România, noi, creștinii ortodocși, suntem uniți și trăim precum frații în aceeași țară, sub acoperământul aceluiași tată.
În numele lui Iisus Hristos și în numele credinței Sale comune, dispar granițele și distanțele, diferențele și separările, limbile și naționalitățile, iar oamenii, oricărei naționalități ar aparține și oriunde ar locui se consideră frați între ei. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toți una sunteţi în Hristos Iisus (Galateni 3, 28).
Vă mulțumim, Preafericirea Voastră, pentru invitația pe care ne-ați adresat-o de a participa în slăvita țară a Preafericirii Voastre, Vă mulțumim pentru ocazia de a fi uimiți de evlavia binecredinciosului popor român și de a ne închina la sfintele mănăstiri din România. Mulțumim călduros și pentru cuvintele de dragoste ale Preafericirii Voastre, pentru găzduirea exemplară încă de când am ajuns pe binecuvântatele meleaguri ale României.
Dintotdeauna au existat relațiile frățești dintre cele două Biserici ale noastre. Cooperarea noastră a fost rodnică atât în trecut, cât și în prezent, la dialogurile inter-ortodoxe și inter-creștine.
Nu o să uităm niciodată ajutorul venit din partea poporului român în perioada grea prin care a trecut țara noastră în timpul ocupației de către otomani. În vremea aceea, clericii ciprioți veneau în România, fie pentru a studia la școlile de aici, fie pentru a colecta fonduri, pentru a ajuta poporul nevoiaș aflat sub invazia otomană. Exemplu pentru totdeauna este etnomartirul Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului, care, s-a aflat în România pentru mai mulți ani, studiind, lucrând, pregătindu-se, astfel, pentru îndatoririle sale arhierești din Cipru.
Sfânta noastră Biserică, cu toate că este formată dintr-un număr mic de credincioși, are un trecut strălucitor, fiind prima din Europa care a primit creștinismul, participând activ la toate Sinoadele Ecumenice.
Cu sânge elen, încă de la începutul istoriei sale, dar izolată de întregul popor elen, Cipru a avut parte de multe evenimente în istoria sa. Primind autocefalia la cel de al 3-lea Sinod Ecumenic și obținând în secolul al 5-lea mai multe privilegii din partea împăratului, pentru multe secole, până astăzi, a susținut și întărit pe credincioșii săi. Luptele îndelungate, multitudinea de victime, jertfele întâistătătorilor săi și al altor ierarhi și clerici, au marcat Biserica sa pe drumul istoric al poporului nostru.
Dar și Biserica Ortodoxă Română, mult mai mare ca număr de credincioși, s-a identificat cu traiectoria poporului său, luptând mereu pentru supraviețuirea sa normală, religioasă și etnică. În chipul Preafericirii Voastre, salutăm pe întreg poporul ortodox român cel binecredincios.
În zilele noastre, sunt mulți români care se află în Cipru, la muncă, și, totodată, mulți ciprioți, oameni de afaceri, care își desfășoară activitatea economică în România. Sunt mulți clerici români, care își oferă serviciile lor poporului nostru. Și noi, la rândul nostru, fiind invitați de aceștia, participăm la sărbătorile naționale, precum și la manifestările naționale susținute de către copiii și adulții români care se află în țara noastră. La toate aceste manifestări contribuie și Excelența Sa domnul Ambasador al României în Cipru, un distins prieten al nostru.
Suntem siguri că românii din Cipru nu se simt străini pe pământul țării noastre, precum și ciprioții nu consideră că existe ceva care să ne despartă. Credința noastră comună, precum și evenimentele comune ale popoarelor noastre întăresc și mai mult relațiile noastre.
Două războaie cutremurătoare, care au loc, în această perioadă în lume, unul foarte aproape de noi, în Orientul Mijlociu și unul, probabil cel mai crunt pentru noi, care are loc între creștinii, care se află mai aproape de țara Preafericirii Voastre, pentru care, noi, conducătorii religioși, avem responsabilitate față de oameni, de icoana lui Dumnezeu. Suntem obligați să lucrăm în profunzime. Să conștientizăm și noi, în totalitate, că Hristos este pacea noastră și că trebuie să conlucrăm pentru pacea întregii lumi, precum și pentru demnitatea fiecărui om.
Pentru a dăinui pacea exterioară dintre oameni, este necesar ca fiecare om să trăiască pace interioară. Sfânta pace, care nu este un rezultat al vreunei înțelegeri fragile umane, ci a păcii pe care ne-o dăruiește Sfântul Duh în interiorul Bisericii.
Războaiele și frământările globale au scos în evidență și problema noastră, cea a Ciprului. Și aș fi vrut să v-o reamintesc și dumneavoastră, frații noștri întru Hristos, cerându-vă ajutorul și susținerea voastră. De peste 50 de ani, un popor de altă religie, Turcia, ne-a atacat ocupând, astfel, 3 din teritoriul țării noastre. Au fost 6000 de oameni care și-au pierdut viața, 2000 care încă sunt dați dispăruți, 520 de biserici au fost transformate în moschei și geamii, în depozite, în grajduri pentru animale sau au fost distruse de trecerea timpului. Se încearcă permanent ștergerea urmelor creștinismului din acel teritoriu, scopul final fiind ocuparea întregii insule de către turci.
La această situație tragică prin care trece poporul nostru, pe lângă încercările noastre, avem sprijin doar în Dumnezeu și în Sfinții Săi. Îi rugăm să se roage pentru noi pe toți sfinții nostri: pe Sfântul Apostol Pavel, pe Sfântul Apostol Varnava, pe Sfântul Apostol Marcu, pe Sfântul Lazăr cel înviat a patra zi din morți, pe Sfântul Ierarh Spiridon, pe Sfântul Epifanie, pe Sfântul Ioan cel Milostiv, precum și pe Sfântul Neofit. Înțelegem că pentru păcatele noastre toate acestea au venit asupra noastră. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte glasul rugăciunii noastre și să binecuvânteze încercările noastre, învrednicindu-ne cu bucuria eliberării țării noastre.
Cerem și de la dumneavoastră, frații noștri creștini ortodocși, să vă îndreptați rugăciunile voastre către Dumnezeu, pentru noi. Simțim, cu adevărat, cuvintele Sfântului Apostol Pavel care ne învață că dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună (1 Corinteni, 12, 26). Nu se poate ca în sânul Bisericii, Biserica Ciprului să sufere și celelalte Biserici să fie indiferente. Cerem ajutorul tuturor celor care au putere de decizie, adică parlamentarilor, miniștrilor, conducerii țării dumneavoastră, ca să punem capăt durerii noastre.
Țările noastre sunt membre ale Uniunii Europene. Rugăm autoritățile să pună în aplicare, și pentru poporul cipriot, principiile Uniunii Europene, adică: libertatea de a călători, libertatea de a te stabili în orice zonă a Ciprului, precum și libertatea de a deține proprietăți în toată insula.
Exprimându-mi, încă o dată, Preafericirea Voastră, mulțumirile noastre pentru invitație, pentru minunata primire și pentru găzduire. Sperăm să vă găzduim curând în Cipru, să Vă închinați la Sfintele noastre Mănăstiri și să binecuvântați poporul nostru. Vă vom trimite invitație specială în acest sens.
Vă mulțumim călduros, încă o dată. Ne rugăm ca toți sfinții Ciprioți să binecuvânteze poporul român. Amin!
† Gheorghe,
Arhiepiscop de Noua Justiniana și al Întregului Cipru