La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viața și Acatistele Sfinților Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie, ale Sfântului Mucenic Oprea și ale Sfinților Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise din Sibiel, în noua colecție de „Acatiste și Vieți de Sfinți”.
Acești Sfinți Mărturisitori au strălucit cu propovăduirea dreptei credințe și cu sfințenia vieții în veacul al XVIII-lea, fiind apărătorii Bisericii Ortodoxe din Transilvania, împotriva unirii ei silnice cu Roma.
Cuviosul Visarion Sarai s-a născut în Bosnia, din părinți de neam român. A călătorit pe la multe locuri sfinte, și îndeosebi la Ierusalim și la Muntele Athos și a intrat de tânăr în monahism la Mânăstirea Sfântului Sava. Îndurerat de suferința românilor pentru credință, a călătorit prin Transilvania, propovăduind pretutindeni credința ortodoxă. Era primit în tot locul ca un înger din cer. Drumul lui până la Brașov a fost un adevărat alai de biruință creștină, aprinzând în sufletele celor dreptslăvitori dragostea de legea strămoșească. Pentru râvna sa în apărarea credinței ortodoxe, a fost întemnițat la Sibiu și, în cele din urmă, în fioroasa închisoare din Kufstein, unde a murit, pentru mărturisirea credinței ortodoxe.
Cuviosul Mărturisitor Sofronie s-a născut în satul Cioara, din părțile Orăștiei, ca fiu al unei familii preoțești. Ucenicia în călugărie și-a făcut-o în Țara Românească. Reîntors la Cioara, a întemeiat un schit în mijlocul codrilor, învățând pe români calea mântuirii. Pentru râvna lui față de Legea ortodoxă, a fost închis în temnița de la Bobâlna. Eliberat de mulțime, Cuviosul Mărturisitor a plecat în Munții Apuseni, îndemnând pe credincioși să țină credința cea adevărată. A fost prins din nou și închis la Abrud. Eliberat încă o dată, mergea din loc în loc, ținând soboare, adică adunări, și învățând poporul: „Stricați silnica unire cu Roma, învăța el, cereți episcop român și ortodox în Transilvania!” Iar când a înțeles că și-a împlinit chemarea, s-a retras la Mânăstirea Argeșului, unde s-a săvârșit cu pace.
Cel de-al treilea luptător pentru dreapta credință a fost țăranul Nicolae Oprea, născut în Săliștea Sibiului. Tată de familie, plugar, mirean și bun creștin, gata de jertfă pentru credința străbună, fericitul Oprea a primit, ca pe o mare cinste, sarcina să ducă „la împăratul”, plângerile românilor: „Noi cerem, ziceau ei, în numele poporului, vlădică de legea noastră”.
La început, curajul și îndrăzneala românilor au fost întâmpinate cu amenințări și izgoniri. Cu timpul, ele s-au repetat și au stârnit prigoană și multe întemnițări. În cele din urmă, în loc să i se împlinească cererile, fericitul Oprea a fost închis pe viață, în vestita temniță de la Kufstein, și nu s-a mai întors niciodată, primind cununa nemuritoare a Mucenicilor.
Sfântul preot Ioan din Galeș a fost hirotonit în Țara Românească, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numărat printre cei mai îndrăzneți apărători ai credinței ortodoxe, în fața încercărilor autorităților habsburgice de a impune unirea cu Biserica papală. În anul 1756 a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Tereza a dat ordin să fie dus în închisoarea cetății Deva, urmând să fie reținut acolo până la moarte. Dar, spre sfârșitul anului următor a fost dus sub aspră pază militară la închisoarea de la Graz, în Austria. Un cronicar brașovean – Radu Duma – scria că în anul 1776, câțiva negustori din Brașov l-au cercetat în închisoare, mărturisindu-le că „mai bine va muri acolo, decât să-și lase credința strămoșească”. Mai târziu a fost mutat în închisoarea din Kufstein, unde își sfârșiseră viața și alți doi mărturisitori și mucenici ai Ortodoxiei transilvane. În anul 1780 un alt întemnițat de aici, sârbul Ghenadie Vasici, a reușit să trimită o scrisoare împărătesei Ecaterina a II-a și Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, prin care ruga să se intervină pentru eliberarea lui. Între altele, scria: „Aici, în fortăreață, este și un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care pătimește în robie de 24 de ani pentru credința ortodoxă”. Acesta era preotul Ioan din Galeș, cel întemnițat în 1756, deci cu 24 de ani în urmă.
Sfântul Moise Măcinic din Sibiel a fost hirotonit la București de Mitropolitul Neofit al Țării Românești, prin anul 1746. Ridicându-se împotriva uniației, a fost prins și întemnițat la Sibiu, unde a pătimit timp de 17 luni. A fost eliberat din închisoare cu condiția de a nu mai săvârși cele ale preoției, și a trăi și a munci ca un simplu țăran. În anul 1752 a fost delegat, alături de credinciosul Nicolae Oprea din Săliște, să plece la Viena pentru a prezenta împărătesei Maria Tereza plângerea credincioșilor din părțile de sud ale Transilvaniei (Făgăraș, Sibiu, Sebeș și Orăștie), prin care cereau drepturi pentru Biserica Ortodoxă. Au fost primiți de împărăteasă, dar, în loc să li se dea un răspuns la plângerea lor, au fost aruncați în fioroasa închisoare Kufstein, din Munții Tirolului. În anii care au urmat, reprezentanții clerului și ai credincioșilor ortodocși din Transilvania au cerut în mai multe rânduri autorităților habsburgice să elibereze pe cei doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana, soția lui Oprea, ruga pe împăratul Iosif al II-lea să-l elibereze după o robie de 32 de ani. Conducerea închisorii raporta că nu se mai știe nimic despre el. Înseamnă că amândoi și-au sfârșit zilele în temnița de la Kufstein, jertfindu-și viața pentru credința ortodoxă, câștigând însă cununa muceniciei.
Pentru mărturia lor ortodoxă și moartea lor martirică, acești cinci Mărturisitori din Ardeal sunt cinstiți ca Sfinți de către obștea credincioșilor de pretutindeni și mai cu seamă de cei din mijlocul cărora s-au ridicat, fiind pomeniți de Biserica Ortodoxă Română în data de 21 octombrie.
Lucrarea poate fi achiziționată de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), prin comandă pe internet la adresa [email protected], precum și de la pangarele bisericilor și mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.