În perioada 21-22 septembrie 2017 au avut loc la Palatul Parlamentului manifestări prilejuite de aniversarea a 20 ani de existentă a instituţiei Avocatului Poporului şi de Adunarea Generală a Institutului European al Ombudsmanului. Cu această ocazie, Patriarhul Daniel a transmis un mesaj intitulat Apărarea drepturilor și libertăților cetățenești – acţiune de promovare a demnității umane care a fost citit de PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal.
Ultimele decenii au conturat, deopotrivă la nivel internațional și național, o bogată cultură juridică a drepturilor și libertăților omului, care a încurajat și susținut permanent ideea că drepturile individuale reprezintă o moștenire istorică pe care omul nu trebuie să o abandoneze.
În societatea europeană contemporană, caracterizată de o susținută promovare a principiilor democratice și a libertății persoanei umane, un rol deosebit de important îl are instituţia Ombudsmanului sau a Avocatului Poporului, prin scopul său nobil de a apăra cetățeanul, persoana umană, în special în raporturile acesteia cu autorităţile publice.
Activitatea legislatorului de a afirma și de a ocroti drepturile și libertățile omului, prin intermediul unor instrumente juridice stabile, reprezintă o formă concretă de dreptate. Această dreptate socială nu este una statică, ci ea este transpusă permanent în viața cotidiană de către cei abilitaţi în acest sens.
Avocatul Poporului, în general, are rolul social de a lupta pentru aflarea adevărului și pentru triumful dreptății; altfel spus, el are responsabilitatea de a apăra dreptatea și libertatea persoanei umane. Scopul realizării dreptății sociale este promovarea demnităţii umane şi a păcii sociale.
Teologii contemporani afirmă că Sfânta Scriptură constituie ea însăși un fundament al apărării drepturilor şi libertăților omului ca apărare a demnităţii omului creat după chipul lui Dumnezeu, Creatorul universului (cf. Facere 1, 26-27), mai precis că Dumnezeu Însuşi este avocatul valorii unice şi al demnității omului.
În afara acestei fundamentări, proclamarea drepturilor omului doar de către un sistem juridic convenţional nu are o susţinere spirituală sau morală suficientă de-a lungul generaţiilor, deoarece aplicarea normelor juridice depinde şi de convingerea spirituală sau morală a cetăţeanului, nu doar de teama de sancţiuni.
În Vechiul Testament, în cartea Facerii (1, 26-27), se amintește că Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu demnitate şi libertate încă de la creație, întrucât L-a făcut pe om după chipul Său și spre asemănare cu Dumnezeu.
De asemenea, în cărțile Vechiului Testament întâlnim numeroase pasaje în care se vorbește despre demnitatea, libertatea şi dreptatea ce se cuvin omului, plecând de la ideea că toţi oamenii sunt egali şi trebuie să se bucure de aceeaşi judecată din partea judecătorului (cf. Levitic 24, 22), deoarece au un singur Dumnezeu.
Fiecare persoană trebuie să primească dreptatea ce i se cuvine (cf. Deuteronom 16, 18-20) şi să ofere, la rândul său, respectul şi iubirea lui faţă de semenii pe care îi întâlneşte (cf. Levitic 19, 18). De asemenea, drepturile persoanei umane sunt condiţionate de trăirea în dreptate sau bună rânduială, ceea ce înseamnă împlinirea îndatoririlor faţă de Dumnezeu şi de semeni.
Pe lângă drepturi, Vechiul Testament vorbește şi despre o serie de îndatoriri, care pot fi reduse la două concepte fundamentale, respectiv dreptatea şi ajutorarea: „Învăţaţi să faceţi binele, căutați dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apărați pe văduvă!” (Isaia 1, 17). Cel care nu împlineşte aceste porunci, pierde binecuvântarea lui Dumnezeu şi respectul semenilor (cf. Proverbe 21, 15).
Cu precădere în Noul Testament, sunt dezvoltate îndemnurile la respect, iubire şi ajutor reciproc, ca temelie a promovării demnității umane. Conform învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos, mântuirea fiecărui om este condiţionată de comportamentul lui faţă de ceilalţi oameni.
Iubirea faţă de Dumnezeu este descrisă ca fiind egală cu iubirea faţă de aproapele (cf. Matei 22, 36-40). Nimeni nu poate spune că îl slujește pe Dumnezeu, dacă nu respectă şi iubeşte pe fiecare om pe care-l întâlneşte şi dacă nu îi ajută pe cei aflaţi în nevoi (cf. Matei 25, 35-40).
Având drept fundament iubirea smerită şi darnică (gr. agape), întreg Noul Testament se prezintă ca un prețios tezaur de înțelepciune şi luminător al vieţii sociale, în care demnitatea omului este recuperată şi evidenţiată în mod deplin.
Îndemnul de a răspunde răului cu bine şi de a iubi chiar şi pe vrăjmaşi (cf. Matei 5, 44 şi Luca 6, 27) este una dintre învățăturile care au făcut din creștinism religia iubirii.
Prin apărarea drepturilor și libertăților cetățenești se protejează și se promovează însăși demnitatea și valoarea persoanei umane. De ce? Pentru că fiecare persoană umană este unică, de neînlocuit, destinată pentru comuniune de iubire eternă cu Dumnezeu şi cu ceilalți oameni, fiecare om având o valoare unică, inestimabilă, infinită şi veşnică.
Fundamentul teologic al demnității persoanei umane este dat de faptul că fiecare om în relație sau comuniune de iubire cu semenii săi este chip al Dumnezeului Trinitar. Unitatea divină este una relațională, dinamică, interpersonală sau comunională.
În viaţa Preasfintei Treimi, Persoanele divine se definesc prin relațiile de iubire reciprocă pe care le au între ele. Fiind icoane sau chipuri create ale Persoanelor divine ale Preasfintei Treimi, oamenii sunt chemați să arate în lume iubirea sau comuniunea de viaţă şi iubire a Preasfintei Treimi (cf. Ioan 17, 21).
Credința în Dumnezeu – Iubire[1], Care nu este singurătate eternă, ci comuniune eternă de Persoane egale, distincte, dar nedespărţite, ne cheamă să apărăm dreptatea, libertatea şi demnitatea persoanei umane.
În acest sens, „Programul nostru social este dogma Sfintei Treimi”[2], spunea un filosof creştin din sec. XIX, sau, după cum afirmă un teolog ortodox britanic contemporan: „în lupta noastră pentru drepturile omului, noi acționăm în numele Sfintei Treimi”[3].
Evenimentul întrunirii Adunării Generale a Institutului European al Ombudsmanului la București, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea Instituției Avocatului Poporului în România, ne oferă prilejul de a sublinia rolul deosebit de important al acestei instituții în societate, precum și de a evidenția originea transcendentă sau divină a valorilor dreptății, libertății și demnității umane, ca daruri ale lui Dumnezeu-Creatorul față de toţi oamenii, daruri care, însă, trebuie apărate, cultivate şi promovate.
Întrucât Domniile voastre, în calitate de Ombudsmani sau Avocați ai Poporului, aveți datoria de a reprezenta interesele generale ale societății și să apărați ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, sperăm că gândurile exprimate de noi acum pot fi o încurajare în misiunea nobilă pe care o realizați.
Vă adresăm tuturor celor prezenți la acest important eveniment doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu în viața personală și profesională.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] Cf. 1 Ioan 4, 16: „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el”.
[2] Expresia aparține gânditorului rus Nikolai Fiodorov (sec. XIX), citat de K. Ware, în L’île au-delà du monde, Cerf, 2005, p. 52.
[3] K. Ware, în L’île au-delà du monde, Cerf, 2005, p. 52
Foto credit: dbrealitynews.ro
