Într-un interviu pentru rubrica #vinereapentruviață, doamna Andreea Ogăraru vorbește despre responsabilitatea, curajul și bucuria de a fi părinte. Ea subliniază cât de important este să protejăm și să sprijinim femeile însărcinate și să le oferim susținerea de care au nevoie – atât acasă, cât și în societate.
Andreea Ogăraru este căsătorită din anul 2003 cu George Ogăraru și au împreună șase copii. A absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice la Universitatea din București și un Master în sport management, marketing și sponsorizări la Institutul „Johan Cruyff”, Barcelona.
Împlinirea vocațiilor: mamă și persoană implicată în viața comunității
Alexandra Nadane: Doamna Andreea, sunteți mamă a șase copii, persoană publică, om implicat în viața comunității. Cum e pentru dumneavoastră să împliniți aceste roluri în viața de zi cu zi?
Andreea Ogăraru: Este un lucru natural, firesc, care mă provoacă și mă formează puțin câte puțin în fiecare zi. Se spune că oamenii puternici și înțelepți își asumă responsabilități mari, dar și asumarea cu curaj a marilor responsabilități duce către devenirea lor. Aș vrea să cred că mă pot încadra și eu în cea de-a doua categorie. Și pentru că nu putem face totul perfect în fiecare zi, jonglăm și prioritizăm în funcție de ceea ce este cu adevărat important.
În general aleg să nu onorez toate invitațiile din spațiul public pentru că știu cât de importantă este prezența mea acasă. Limitez la minimum ieșirile mele, chiar dacă asta ar putea uneori să mă coste pe partea relațională, în special în zona de oportunități, dar este bine așa.
Alexandra Nadane: Care considerați că au fost elementele care v-au format viziunea despre viață și familie pe care o aveți astăzi?
Andreea Ogăraru: Viziunea mea s-a conturat de-a lungul timpului. Nu am avut neapărat o direcție clară, trasată de la început. Nici nu știam că se poate. Acum știu. Am avut o adolescență destul de provocatoare, iar Dumnezeu mi-a trimis cea mai bună soluție la momentul potrivit. Din acel punct am început să învăț, pas cu pas, ce înseamnă maturizarea și asumarea unei vieți, pe care să o ții cât de cât în niște limite controlabile.
Asta înseamnă să faci în mod conștient și intenționat anumite schimbări care nu vin de la sine, pentru a nu lăsa viața să te trăiască, ci să o poți trăi tu pe ea. Cât se poate. Pentru că viața noastră are nevoie de frână, de volan, de accelerație, de vigilență, dar și de curajul de a te lăsa purtat de vânt atunci când este timpul. Pare că maturizarea este garantată odată cu trecerea anilor, dar nu este așa. Ea necesită un proces interior asumat, efort și multă atenție la sine.
Provocările femeilor însărcinate și ale mamelor
Alexandra Nadane: Care sunt provocările cu care se confruntă femeile însărcinate și mamele în perioada sarcinii și după naștere și cum le pot susține cei din jur?
Andreea Ogăraru: Sunt atât de multe provocări prin care trec femeile însărcinate, mai ales în România, încât nici nu știu cu care să încep. Dar încercăm să facem o listă, fără să vizăm neapărat un „top”:
- presiunea celor din jur și opiniile exprimate cu prea mare libertate și prea puțină responsabilitate: de ce acum, prea devreme, prea târziu, „astea nu mai sunt vremuri de făcut copii, „de ce încă unul?”, ți-ai făcut analiza aia, cealaltă, aoleu, dacă se întâmplă x și y situații;
- lipsa conștientizării faptului că starea mamei din timpul sarcinii va avea efecte importante asupra copilului pe termen lung în viața sa;
- prea multe sfaturi nesolicitate, prea multe investigații în anumite cazuri și prea puține în altele, ca două extreme;
- tratarea sarcinii mai degrabă ca pe o afecțiune decât ca pe o normalitate;
- abordarea personalului medical veșnic stresat și total lipsit de empatie în prea multe cazuri încât să le mai putem numi excepții;
- opțiuni mult prea rapide pentru cezariene și lapte praf, separarea pruncului de mamă după naștere, prea multe zile în spital atunci când nu este cazul, vaccinarea în primele zile după naștere, toate acestea fiind complet diferite față de țările în care eu personal am născut trei dintre copiii mei;
- sistemul haotic, care nu vine în întâmpinarea tinerei mame pentru a o instrui cu privire la anumite aspecte ce trebuie luate în seamă. Lipsa instruirii taților și a familiei extinse, care rar înțeleg ce schimbarea majoră s-a petrecut cu proaspăta mamă.
Și sigur mai sunt și altele, care nu îmi vin acum în minte neapărat.
Schimbarea mentalității – un pas necesar
Alexandra Nadane: Ce credeți că ar trebui să facă societatea pentru femei însărcinate și mame?
Andreea Ogăraru: Totul. Cred că valoarea unei mame și a pruncului (ne)născut este atât de mare, încât ar trebui să se plieze totul în funcție de ei. Nu vreți să știți de câte ori am zburat cu avionul, doar eu cu unul sau mai mulți dintre bebelușii/copiii mei, iar oamenii, în special bărbații, erau prea preocupați să nu-și piardă locul la coadă în defavoarea noastră. Este doar un exemplu dintre sutele de experiențe neplăcute provocate de semenii noștri, care nu înțeleg că mai devreme sau mai târziu vor fi în aceeași situație, ei sau copiii lor.
Mamele ar trebui prețuite, în primul rând respectate și ajutate, ca cele care duc, de fapt, omenirea mai departe. Primul pas și cel mai mic ar fi să nu le mai streseze printr-o atitudine și cuvinte nepotrivite, mai ales acolo unde femeia este cea mai vulnerabilă: în sala de nașteri!
Alexandra Nadane: Ce mesaj aveți pentru femeile care află în mod neașteptat că sunt însărcinate și nu știu ce să facă?
Andreea Ogăraru: Să știe că există cel puțin o soluție bună pentru ele și copil. Să aibă curaj și nădejde să se îndrepte spre oameni buni și luminoși, care o pot ajuta. Astăzi, slavă Domnului, avem variante nenumărate de sprijin pentru femeile în această situație.
Și de regulă, la prima ecografie se schimbă totul în bucurie: puține emoții o pot egala pe aceea de a-i asculta inima propriului prunc. Există rezolvare, există speranță și lucrurile se așază mai devreme sau mai târziu!
