Pe Florin Zamfirescu l-am întâlnit prima dată prin anii ’90, în redacţia „Monitorului de Iaşi“. Aveam acolo prieteni comuni, pe care îi admiram pentru dăruirea cu care se angajaseră în meşteşugul gazetăriei, cu dorinţa mărturisită de a cuceri prim-planul presei ieşene postdecembriste. Era de fapt un domeniu reinventat în spaţiul public, care se dezvolta odată cu noua generaţie de jurnalişti. Cine a lucrat zi de zi cu el în acei ani îşi aminteşte de risipa de energie pe care o făcea, de avalanşa de idei cu care însufleţea echipa redacţională şi de implicarea în reconstrucţia demnităţii civice a unei societăţi de tranziţie.
Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.
