„Unge-ţi capul tău şi spală-ti faţa ta”. Cuvintele acestea ale Scripturii te duc la taine. Cel uns a fost uns, cel spălat a fost spălat. Tu îndreaptă această poruncă la suflet! Unge capul cu ungere sfântă, ca să ajungi părtaş al lui Hristos şi aşa apropie-te de post. Nu-ţi ascunde faţa ca actorii! Faţa ţi-o ascunzi atunci când vrei să nu-ţi dezvălui sufletul. Ţi-o ascunzi cu minciuna, ca şi cu un voal. Să nu fii actor! Actorul înfăţişează pe scenă persoane străine. Este rob, dar o face pe stăpânul! Este om de rând, şi o face pe împăratul. Tot aşa şi în viaţa aceasta. Mulţi oameni teatralizează, ca pe o scenă, viaţa lor; una au în inimă şi alta arată oamenilor. Nu-ţi ascunde deci faţa! Ceea ce eşti, aceea arată-te! Nu lua înfăţişare tristă, căutând să fii slăvit pentru că pari înfrânat. Facerea de bine trâmbiţată n-are folos, iar postul dat în vileag n-are câştig. Că faptele bune, făcute numai pentru a fi văzute de oameni, nu-şi duc roadele în veacul de apoi, ci iau sfârşit o dată cu laudele lumii. Aleargă aşadar cu bucurie la darul postului! Postul e un dar din bătrâni. Nu s-a învechit, nici n-a îmbătrânit! E totdeauna nou, e veşnic în floare.
Sf. Vasile Cel Mare,Despre post, Ed. IMBOR,Buc., 2009, p. 6.
