Vineri, după ce a oficiat Sfânta Liturghie de sărbătoarea Sfinților Arhangheli la Parohia „Sf. Gheorghe” din Stockholm, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, a oficiat slujba Înmormântării pentru scriitoarea Gabriela Melinescu la Capela Cimitirului Norra Kyrkogården din capitala suedeză.
„Poetă a adâncimilor de spirit, Gabriela Melinescu colindă de-acum înălțimile veșniciei. Iar dacă privim poezia ca un suspin al sufletului după cer, acest suspin devine îngânare în limba îngerilor în urma marii treceri dincolo”, a spus Preasfinția Sa.
„O trecere care este, de fapt, o eliberare din constrângerile și limitările acestei lumi, manifestate inclusiv în actul poetic al creației.”
„De-acum, pentru doamna Melinescu, cuvintele nu mai sunt opuse materiei și faptului vieții și nu mai este zăgaz între simțământ și gând. De-acum, cuvântul este liber de relativitate, de opacitate, de perisabilitate. Distanțele au fost anulate. Golurile umplute. Năzuințele împlinite, fiindcă omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). Viață, faptă și cuvânt sunt una în cer. Poezia nu mai are zăgazuri”, a explicat părintele episcop.
„În Pildele lui Solomon găsim scris următorul gând: Căci moartea și viața sunt în puterea limbii (Pilde 18, 21). Acest verset ne amintește de forța creatoare a cuvântului, de puterea pe care o au vorbele de a zidi sau de a dărâma, de a da viață sau de a aduce moarte”, a afirmat Preasfințitul Părinte Macarie.
„Procesul creației artistice, în general, și cel al artei poetice, în special, constituie, într-o oarecare măsură, participare la lucrarea creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Poetul, prin inspirație divină, întrupează în cuvânt gânduri și stări, actul scrierii devenind astfel o rugăciune tainică, o căutare perpetuă a Sensului și a Adevărului.”
Fiecare limbă și cultură, un dar de la Dumnezeu
„Afirmată în cultura română încă din anii 1960, Gabriela Melinescu face parte din acea rară categorie de creatori care au capacitatea de a înfrumuseța nu doar cultura de origine, ci și cultura de adopție. Emigrată în Suedia din 1975, a scris nenumărate poezii, dar și romane, eseuri, reportaje, în multiple registre, în limba suedeză, primind, ca o încununare, premiul Academiei Suedeze în 1990 pentru creația poetică”, a amintit Episcopul Europei de Nord.
„Cum este să iubești, să visezi, să te rogi, la fel de autentic și profund, în mai multe limbi? Este un dar ceresc care ne aduce aminte că suntem cu toții frați. Dar la această frățietate ajungem nu prin ștergerea diferențelor, ci prin adâncirea specificităților, recunoscând în fiecare limbă și cultură un dar de la Dumnezeu.”
„De aceea, Gabriela Melinescu rămâne un model pentru noi, cei din diaspora românească a țărilor nordice. A învăța limba țărilor noastre de adopție, a gândi și a simți în altă limbă, nu exclude a păstra, cultiva, gândi și simți în limba maternă”, a continuat Preasfinția Sa.
„Gabriela Melinescu, prin harul său, a unit culturi și inimi, arătând că iubirea și credința transcend orice barieră lingvistică sau națională. Prin creațiile sale, ea ne învață că limbile diferite nu sunt un obstacol, ci căi multiple de a exprima aceeași sete de absolut, aceeași căutare a adevărului și frumosului.”
La înmormântare au participat Excelența Sa Daniel Ioniță, Ambasadorul României în Regatul Suediei, împreună cu soția sa, pictorița Livia Ioniță, Simona Chițan, coordonator de programe la Institutul Cultural Român de la Stockholm, Suedia, și alți oameni de cultură și apropiați ai poetei.
Scurtă biografie
Gabriela Melinescu s-a născut la 16 august 1942, la București. Între 1965 și 1975 a publicat 10 volume de literatură, în principal poezie, și a fost „muza” poetului Nichita Stănescu.
Începând din 1975, când s-a stabilit în Suedia, poeta a publicat cinci volume de poezie și nouă de proză în suedeză. După căderea comunismului, a publicat din nou în România: literatură scrisă în limba română, între care romane și un „Jurnal suedez” în mai multe volume.
Poeta este cunoscută și pentru relația de aproximativ un deceniu pe care a avut-o cu poetul Nichita Stănescu înainte de a emigra.
În anul 2001, Academia Română i-a decernat Premiul „Nichita Stănescu” pentru poezie. A fost distinsă cu Premiul „Albert Bonniers” în 2002 și cu premiul Institutului Cultural Român pentru întreaga carieră în 2004. În 2005, Academia Suedeză i-a acordat Premiul pentru transmiterea valorilor literaturii suedeze în străinătate și a fost distinsă în România cu Premiul „Mihai Eminescu” pentru întreaga operă.
Poeta a participat la întronizarea Episcopului Macarie din 6 iulie 2008, la Stockholm și a rămas apropiată de Biserica Ortodoxă Română. Poeta a avut o mătușă monahie la Mănăstirea Nămăiești, iar după ce a părăsit țara a început să picteze icoane pe sticlă. S-a mutat la cele veșnice în 15 octombrie 2024, la vârsta de 82 de ani, la Stockholm.
Îngerul ne-a adus o veste bună
de Gabriela Melinescu
Mai stați pe pământ un timp.
Între dințatele roți
ale Carului Mare.Priveam munții
și ne hrăneam cu această priveliște.
În timp ce roțile stelelor
ne măcinau mărunt
ca să fim
ușori la plecare.
Foto credit: Facebook / Episcopia Europei de Nord
