Imaginea pe care ne-o oferă Iașii în aceste zile de toamnă definește de fapt poporul român: dârz, demn, răbdător, cuviincios, cu multă râvnă și credință lucrătoare.
Deși ajung și în timpul anului, cu regularitate, la Cuvioasa Parascheva, pelerinii împlinesc o datorie sfântă la hramul sfintei, când vin să-i mulțumească cum pot ei mai bine pentru mulțimea binefacerilor.
Anul acesta, lângă Sfânta Cuvioasă Parascheva au poposit Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat, al cărui cinstit cap a fost adus de la Mănăstirea Neamț, precum și copia fidelă a icoanei Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos, odor care se păstrează în paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.
Cei care au trecut măcar o dată pe la moaștele Sfintei Parascheva de la Iași mărturisesc că au primit putere, ajutor, bucurie, pace, siguranță, căldură. Și dacă la o primă întâlnire primești atâtea daruri, cum să nu repeți experiența?
„N-ar fi de ajuns nici sute de ani să-i mulțumim”, „Trăiesc datorită rugăciunii ei, datorită lacrimilor ei, datorită inimii ei imense, plină de harul lui Dumnezeu, care simte durerile noastre și le alină cu milă”, „Fiecare călătorie la Iași înseamnă pentru mine o chemare divină la moaștele Cuvioasei”, povestesc pelerinii în cartea „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva – mărturii ale închinătorilor”, care a apărut în 2011 la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Sfânta are putere „să te scoale din morți”
Cei mai mulți au scris despre binefacerile primite într-un gest de mulțumire, împlinind o făgăduință sfântă făcută Cuvioasei, care are putere „să te scoale din morți”. Iată ce povestește Elena Eugenia: „Sunt profesor pensionar. Îmi amintesc de tatăl meu care, după 18 luni de spitalizare din cauza cancerului de ficat, a ajuns în moarte clinică. Familia mea a fost chemată să-l ia acasă (…). În timp ce tatăl meu era plâns de familie, în salon intră bunicul meu (socrul celui aflat între viață și moarte) cu o bucată de vată sfințită de la Cuvioasa Parascheva și, fără să se jeneze de prezența doctoriței, îl mângâie, punând vata în buzunarul pijamalei, spunându-i că se va face bine și că îl așteaptă pe 8 septembrie la onomastica soacrei. Înainte de acest gest, m-a mustrat fiindcă am cheltuit averea pe medicamente, uitând-o pe Sfânta Parascheva, «care te scoate din morți». (…) Uluiți de gesturile, cuvintele și mai ales de credința bunicului, toți am meditat la faptul că bătrânului i s-a întâmplat ceva. Brusc, toți s-au dezmeticit auzind o voce slabă: «Mi-e sete!» Era tatăl meu. Doamna doctor ne-a îndemnat să-i dăm orice: «O fi ultima dorință…» (…). Toți erau speriați, pentru că se știa de ultima lună de perfuzii, de abdomenul lui putred, de chipul ca de cadavru (…). Totuși, i-am dat să bea, apoi a cerut să mănânce, să se plimbe la aer. După 5-6 minute, când erau în ușă, doamna doctor, care terminase biletul de externare (ultimul cuvânt fiind: agravant), a sărit speriată, întrebând: «Ce-ați făcut… cum l-ați luat?… ce-a mâncat?… ce-a băut?…, dar bătrânul acela ce-a făcut, ce i-a dat?» După ce află de vata sfințită de la Cuvioasa, doamna doctor constată că «este o minune dumnezeiască» și propune reluarea analizelor. Apoi s-au adunat medici din Iași, București, Cluj, Timișoara și au recunoscut minunea. A venit acasă cutimol 2 – de nou-născut -, după care a mai trăit 22 de ani, murind spovedit, împărtășit, cu lumânarea aprinsă și cu cei dragi în jur”.
„Lacrimile mele sunt acum de bucurie, de mulțumire, de recunoștință, dar și din conștiința propriei nevrednicii. Mulțumesc Sfintei noastre măicuțe Parascheva”, relatează pr. I.I. cazul unei bunici ai cărei nepoți suferind de boli incurabile au primit vindecare la racla Sfintei Parascheva. „M-am îndreptat cu toată credința la racla cu sfintele moaște, iar acolo lacrimile mele au început să curgă firesc, fără sforțare. Erau lacrimile care curgeau din ochi și din suflet, ca un izvor nesfârșit de durere și de neputință, de cunoștință a păcatelor și de dorință de îndreptare”, este trăirea unei femei al cărei soț s-a ridicat sănătos dintr-un cumplit cancer esofagian. „Mulțumim în fiecare zi Sfintei Parascheva care l-a ajutat să treacă de la moarte la viață, l-a apropiat mai mult de biserică, iar pe noi ne-a învățat cum să ne rugăm din tot sufletul, cu lacrimi, și să prețuim viața cu tot ce ne dă Dumnezeu”, sunt cuvintele unei mamei al cărei fiu a fost salvat prin mijlocirea Sfintei Parascheva dintr-o comă de gradul IV. Adevărate minuni trăite în zilele noastre, relatate pe îndelete sau scurt, cu precizie, ca un vers de acatist. Fapte minunate care trimit la pronia divină ce poartă de grijă ca sufletele noastre să ajungă în felul acesta la „cunoștința adevărului”. Așa au ajuns pelerinii Sfintei la credința aceea care mută munții din loc și ține frigul și ploaia departe, care oprește timpul și transformă inimi împietrite de simplu privitor. Pentru că închinătorii din cetatea Iașilor dețin rețete sigure de virtuți creștinești care le aduc de fiecare dată răspuns grabnic de la Ocrotitoarea Moldovei cea „mult-folositoare”.
Comuniunea sfinților la Iași
Capitala Moldovei a devenit un centru important al ortodocșilor de pretutindeni încă din 1641, când domnitorul Vasile Lupu a primit în dar, de la Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, racla cu moaștele Sfintei Parascheva.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a instituit tradiția de a aduce la Iași, cu prilejul sărbătorii Sfintei Parascheva, moaștele altor sfinți ortodocși, într-o comuniune a rugăciunii și dragostei pe „Calea Sfinților”, procesiune ce a luat naștere tot la inițiativa Mitropolitului Moldovei și Bucovinei de atunci.
Astfel, în 1996, au fost aduse din Patmos, Grecia, moaștele Sfântului Andrei, Apostolul românilor. Patru ani mai târziu, pelerinii sosiți la hram au putut cinsti și moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aduse din Livadia (Grecia). În 2001 sosea la Iași, de la Voios, Grecia, Brâul Maicii Domnului. Sărbătoarea Cuvioasei din 2002 a sporit în frumusețe prin aducerea moaștelor Sfântului Ioan Casian, din Marsilia (Franța), iar cea din 2003, prin aducerea spre cinstire a moaștelor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, de la Tesalonic.
În 2004, a fost adus un fragment din Sfânta Cruce de la Mănăstirea „Panaghia Soumela” din Mitropolia de Veria – Grecia. Tot de la Veria, de la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, în 2005 au sosit la Iași moaștele Sfântului Pavel, Apostolul Neamurilor.
În 2006, Sfânta Parascheva l-a avut alături pe Sfântul Nectarie Taumaturgul, de la Eghina, iar în 2007, sute de mii de credincioși s-au putut închina moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur, aduse de la Mănăstirea „Sfântul Varlaam”, din Complexul monahal Meteora – Grecia.
În 2008, odată cu împlinirea a 500 de ani de la mutarea la cele veșnice a Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, pelerinii sosiți la Iași de hramul Cuvioasei au putut cinsti moaștele acestuia, aduse de la Catedrala mitropolitană din Craiova.
În 2009, Sfânta Parascheva a stat din nou alături de moaștele Sfântului Vasile cel Mare de la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, lângă care a fost așezată timp de 239 de ani.
În 2010, pelerinii Sfintei Parascheva au avut bucuria de a se închina și la moaștele Sfântului Maxim Mărturisitorul.
În 2011, au fost aduse la Iași moaștele Sfântului Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, de la Mănăstirea Ambelakiotissa din Grecia. Anul trecut au venit lângă Cuvioasa, de la Mănăstirea Kitaev – Ucraina, moaștele Sfântului Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos. Preafericitul Părinte Daniel, care a binecuvântat anul trecut hramul Sfintei Parascheva, a vorbit despre evlavia credincioșilor față de sfânta de la Iași, în cinstea căreia s-au ridicat biserici în toată lumea: „Dumnezeu Își arată iubirea prin sfinții Săi. În București se află 18 biserici cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, în toată țara sunt peste 400 de biserici. Avem biserici, de asemenea, în diaspora românească, dar trebuie să ne gândim că și în alte țări, unde moaștele sale au stat sute de ani, sunt multe biserici”. Din 2008, paraclisul vechi din Reședința patriarhală a primit și el hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. (Reportaj realizat de Nicoleta Olaru și publicat în săptămânalul „Lumina de Duminică” din data de 13 octombrie 2013)
