„Tari în credință, osârdnici în rugăciune și neprihăniți în viața – așa se cuvine să fie toți cei ce de bună voie s-au hotărât să îmbrace cinstită haina călugăreasca. Iar atunci mănăstirea care-i adăpostește se face cuib de lumină și căldură, de mângâiere și întărire duhovnicească pentru ei ca și pentru nesfârșitele oști de închinători care se apropie de sfântul ei jertfelnic.”nAceste cuvinte au fost consemnate de către episcopul Nicolae Colan – membru al Academiei Romane – în cartea de aur a Mănăstirii Rohia, la doar un an de la intrarea în mănăstire, ca frate, a tânărului, de atunci, Ioan (Justinian) Chira.
Cea mai mare recunoaștere a slujirii Inaltpreasfintitului Justinian s-a petrecut în anul 1973, când a fost ridicat la înaltă treaptă a arhieriei, că episcop vicar la Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului și Clujului, primind numele de „Maramureșeanul”.
Căderea regimului totalitar comunist a dus și la reînființarea vechii Episcopii Ortodoxe a Maramureșului, căreia i s-a adăugat și Satmarul. Un singur nume era posibil pentru a ocupa scaunul vacant: episcopul Justinian Chira.
Trecerea anilor au dovedit că Preasfințitul Justinian a fost cel mai indicat în a păstori aceasta reînființata eparhie, cel care a coordonat întreaga osteneala a tuturor colaboratorilor, începând cu Centrul Eparhial și continuând cu toți protopopii și preoții din eparhie, făcând să renască chipul duhovnicesc și material al Bisericii din aceste locuri binecuvântate.
Cei care astăzi ne putem bucura de toate aceste împliniri, nu ne rămâne decât să-I aducem cuvenită mulțumire lui Dumnezeu pentru că ni L-a dăruit și să-L rugăm pe mai departe, acum la împlinirea a 40 de ani de arhierie, să-L aibă în purtarea sa de grijă în această viață pământească, în drumul spre desăvârșirea să și a noastră a tuturor.
Intru mulți ani, Inaltpreasfintite Părinte!
(Articol semnat de Preasfințitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului)
