„Iubirea creștină nu rămâne doar un sentiment, ci o manifestare faptică de dăruire, răbdare, ascultare și fidelitate”, afirmă preoteasa Cristina Benga într-un interviu acordat Agenției de știri Basilica, în care vorbește despre iubire, pace și iertare ca repere esențiale pentru viața familiei creștine de astăzi.
Preoteasa Cristina Benga este doctor în Științe ale Educației la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, cercetător științific în cadrul Catedrei de Teologie Practică a Facultății de Teologie Evanghelică a Universității „Ludwig Maximilian” din München (2019–2023) și Coach & Personal Life cu abordare creștină.
Cu o experiență de aproape 30 de ani în activitatea didactică și în consilierea pe teme de educație, aceasta vorbește, în interviul acordat Agenției de știri Basilica, despre modul în care iubirea, pacea și iertarea pot deveni repere concrete pentru consolidarea familiei creștine.
Basilica.ro: Familia de astăzi este confruntată cu numeroase provocări, de la dificultățile de comunicare și lipsa timpului până la presiunile sociale și economice. În acest context, mai sunt suficiente principiile Evangheliei pentru susținerea unei familii sănătoase?
Cristina Benga: Poate că tocmai pentru că viața a devenit atât de diversificată și de complexă, avem nevoie să ne întoarcem la învățăturile fundamentale, cele care constituie temelia unei vieți trainice. Mântuitorul Hristos nu ne-a oferit rețete pentru o existență lipsită de dificultăți, ci ne-a arătat cum să trăim în mijlocul lor fără să ne lăsăm copleșiți.
Aș așeza în sufletul fiecărui membru al familiei de astăzi trei dintre cuvintele Sale: „Iubiți-vă!”, „Pace vouă!” și „Iertați!”. Sunt îndemnuri bine cunoscute, pe care le auzim adesea, însă întrebarea este dacă le mai trăim cu adevărat și dacă le aplicăm în viața de zi cu zi. Să pornim de la primul dintre ele: „Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul” (Ioan 13, 34).
Basilica.ro: Dacă iubirea este firească într-o familie, de ce ajung atât de multe cupluri să întâmpine dificultăți în a o trăi zi de zi?
Cristina Benga: Da, este firesc să spunem că iubim, însă felul în care iubim exprimă ceea ce am trăit, am învățat și am simțit de-a lungul vieții. Sentimentul iubirii este profund și plin de nuanțe, iar provocarea cea mai mare este să iubim după măsura pe care ne-o arată Domnul Iisus Hristos: „Precum Eu v-am iubit pe voi…”.
Iubirea creștină nu rămâne doar un sentiment, ci o manifestare faptică de dăruire, răbdare, ascultare și fidelitate. Ea presupune capacitatea de a-i face loc celuilalt în propriul nostru spațiu de existență și de a-l pune înaintea confortului personal.
Într-o familie, iubirea autentică se verifică mai ales în gesturile mici: când apare oboseala, când soțul sau soția nu răspunde așteptărilor, când este nevoie de renunțare, de înțelegere, de ascultare sau de mângâiere sufletească. Tocmai în astfel de momente iubirea capătă consistență.
Cred că fiecare dintre noi este chemat, din când în când, să-și cerceteze cugetul și să-și evalueze propriul comportament, întrebându-se: „Cel de lângă mine se simte cu adevărat iubit prin felul în care mă port, vorbesc și gândesc sau doar știe, în principiu, că îl iubesc?” Iubirea trebuie să rămână vie și să se maturizeze odată cu fiecare etapă a vieții. Numai astfel cuvintele Mântuitorului Hristos încetează să fie doar un ideal și devin o realitate trăită în familie.
Basilica.ro: Al doilea cuvânt asupra căruia vă opriți este îndemnul Mântuitorului: „Pace vouă!”. Cum poate deveni pacea un principiu de viață în familie?
Cristina Benga: Este impresionantă căldura și claritatea cu care Hristos Cel Înviat rostește aceste cuvinte: „Pace vouă!”. El intră în mijlocul ucenicilor tulburați și înfricoșați și le aduce pace. Dacă reflectăm la acest îndemn, cred că fiecare dintre noi poate descoperi o întrebare esențială: Ce aduce prezența mea în propria casă? Atunci când intru pe ușă, aduc cu mine pacea sau toate tensiunile și dezamăgirile zilei? Când apare un conflict, încerc să caut soluții sau alimentez și mai mult neînțelegerea? Simt nevoia să am întotdeauna ultimul cuvânt? Știu să tac fără să pedepsesc prin tăcere și să vorbesc fără să rănesc?
Pacea în familie nu înseamnă absența neînțelegerilor, ci capacitatea de a le traversa cu echilibru și discernământ. O familie are șansa de a experimenta pacea atunci când relația cu celălalt devine mai importantă decât dorința de a avea dreptate. Astfel, îndemnul lui Hristos, „Pace vouă!”, poate deveni o misiune de fiecare zi: ca, prin prezența mea, să intre mai multă pace în casa noastră.
Basilica.ro: Ce facem atunci când pacea a fost deja pierdută și ne-am rănit unii pe alții?
Cristina Benga: Atunci ajungem la cea de-a treia învățătură a Mântuitorului Hristos: „Iertați și veți fi iertați” (Luca 6, 37). Poate că acesta este unul dintre cele mai dificile îndemnuri de trăit în familie, pentru că tocmai cei pe care îi iubim cel mai mult sunt și cei care ne pot răni cel mai adânc.
Nu există familie fără neînțelegeri, fără erori de comunicare sau fără tensiuni. Pacea și echilibrul se construiesc printr-un efort comun, susținut zi de zi. Există însă riscul ca un cuvânt, un gest sau o atitudine să devină o rană deschisă, păstrată ani la rând. Uneori spunem că am iertat, dar la primul conflict redeschidem „dosarul” trecutului. Alteori așteptăm, în tăcere, ca celălalt să facă primul pas.
Mântuitorul Hristos ne cheamă să iertăm. A ierta nu înseamnă că răul devine bine sau că durerea nu mai contează, ci că alegem să nu lăsăm rana să aibă ultimul cuvânt asupra relației. Poate că una dintre cele mai vindecătoare rugăciuni începe cu două cuvinte foarte omenești și, totodată, atât de greu de rostit: „Iartă-mă!”.
Basilica.ro: În această triadă – iubire, pace și iertare – ce loc ocupă rugăciunea în viața familiei?
Cristina Benga: Rugăciunea este punctul central al acestei triade. Dacă suntem sinceri cu noi înșine, recunoaștem că nu putem iubi doar prin propriile puteri, că nu reușim întotdeauna să păstrăm pacea și că, de multe ori, ne este foarte greu să iertăm.
Tocmai în această realitate a existenței umane, familia are nevoie de Dumnezeu și, implicit, de rugăciune. Ea este calea prin care învățăm din nou să iubim, să ne împăcăm și să o luăm de la capăt ori de câte ori este nevoie.
Rugăciunea nu ne îndepărtează de realitatea vieții de familie, ci ne dă puterea de a o trăi cu mai multă răbdare, înțelepciune și nădejde. Prin ea, iubirea, pacea și iertarea nu mai rămân doar idealuri, ci devin posibilități reale de fiecare zi.
Basilica.ro: Dacă ar fi să lăsați familiilor care citesc acest interviu un singur îndemn, care ar fi acela?
Cristina Benga: Poate că nu aș lăsa un singur îndemn, ci trei întrebări, câte una pentru fiecare cuvânt al Mântuitorului:
„Iubiți-vă!” – Cel de lângă mine simte astăzi că este iubit?
„Pace vouă!” – Aduce prezența mea pace în casa noastră astăzi?
„Iertați!” – Există cineva din familia mea căruia trebuie să-i spun: „Iartă-mă” sau „Te iert”?
Dacă fiecare dintre noi are curajul să răspundă sincer la aceste întrebări, cele trei cuvinte încetează să mai fie simple citate din Evanghelie și devin un program de viață. Familia creștină nu este familia ideală, în care nimeni nu greșește, nu se ceartă sau nu rănește. Este familia care, după fiecare cădere, caută din nou drumul spre celălalt și spre Dumnezeu. Iubirea apropie, pacea păstrează comuniunea, iertarea face posibil un nou început, iar rugăciunea susține această cale a devenirii omului.
Foto credit: Arhiva Basilica
