Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a spus luni seară, la Catedrala Mitropolitană din Iași, că starea de pocăință reprezintă „privirea fiecăruia în biografia proprie, sesizând prezența întunericului, a mormântului, a păcatului, a fărădelegii”.
În cuvântul rostit după oficierea Deniei Canonului cel Mare, IPS Teofan a subliniat că starea de pocăință înseamnă și rugăciune ca Dumnezeu să ne reașeze în legătura cu El.
„Canon de umilință, de pocăință, de spovedanie. Rugăciune prin care îi cerem lui Dumnezeu să-și întoarcă fața către noi, recunoscând mulțimea păcatelor pe care le-am săvârșit. Starea de pocăință înseamnă privirea fiecăruia în biografia proprie, sesizând prezența întunericului, a mormântului, a păcatului, a fărădelegii”.
„Canon de pocăință prin care îl rugăm pe Dumnezeu să dea putere minții noastre pentru a fi reașezată în legătura cea adevărată cu El”, a explicat Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Să pășim pe prima treaptă
Înaltpreasfinția Sa a adăugat că Slujba Canonului Mare arată că pocăința nu se poate opri la jumătatea drumului.
Chiar dacă nu putem ajunge la starea Sfintei Maria Egipteanca, avem datoria să urcăm cel puțin prima treaptă, aceea de a nu rămâne „atașați prea mult pământului”.
„Fiecare credincios, fiecare dintre noi, ne plasăm acolo, unde Dumnezeu rânduiește, sau mai bine zis, unde ușa inimii noastre se lasă deschisă ca puterea lui Dumnezeu să pătrundă în ea. Cineva merge mai sus, ca Sfânta Maria Egipteanca, noi pământenii obișnuiți, încercăm să facem prima treaptă, tinzând spre celelalte, dar cel puțin să nu rămânem atașați prea mult pământului, pășind pe prima treaptă care merge spre Dumnezeu”.
„Acest păcat, această tendință a noastră de a relativiza cuvântul Evangheliei, spunând că se poate și așa, spunând că se poate și cu Dumnezeu și cu puterea întunericului, se poate și cu Sfânta Parascheva și cu drama avortului, ispita stării duhovnicești călduțe nu ne îngăduie să fim prea reci, pentru că zicem că suntem creștini, suntem ortodocși, avem cuvântul Evangheliei, dar în același timp nu tindem spre exigențele cele ultime ale Sfintei Evanghelii”, a explicat Mitropolitul Teofan.
Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!
În încheiere, IPS Teofan a îndemnat la conștientizarea stării în care ne aflăm și a celei în care ar trebui să fim.
„Slujba Canonului Mare, de fapt toate slujbele Bisericii, dar în mod special această slujbă, prin intermediul ei, Biserica încearcă să ne ajute să înțelegem că starea de desăvârșire la care a ajuns Sfânta Cuvioasă Parascheva, bineînțeles, dar în seara aceasta insistând asupra vieții celei minunate a Sfintei Maria Egipteanca, este steaua cea de sus spre care creștinul este chemat să privească, să conștientizeze distanța cea mare între starea în care se află și acolo unde ar trebui să fie”.
„Și chiar dacă nu ajungem niciodată să nu pierdem din vedere că acolo ar trebui să fim, și văzând că nu suntem, strigăm din toată inima Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, a conchis Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Foto credit: Doxologia
