Marți se împlinesc 129 de ani de la nașterea episcopului Partenie Ciopron, al treilea ierarh al Episcopiei de Bălți, în Republica Moldova. Primii doi au fost Visarion Puiu (1923–1935) și Tit Simedrea (1935–1940).
Partenie Ciopron s-a născut pe 30 septembrie 1896, în localitatea Păltiniș, județul Botoșani. A luptat în Războiul de Reîntregire și a fost rănit pe frontul de la Oituz, în 1917, pentru care a primit „Crucea comemorativă”.
În 1921 a intrat în monahism la Mănăstirea Slatina, primind numele Partenie, și a fost hirotonit ierodiacon. A studiat la Iași și la Cernăuți. Între 1922 și 1929 a urmat cursurile Seminarului „Veniamin” din Iași, absolvind cu media 9,35, primul dintre cei 28 de seminariști.
A continuat la Facultatea de Teologie din Cernăuți, absolvită în 1935, unde și-a susținut în 1936 doctoratul în teologie cu teza Arhieria Mântuitorului Iisus Hristos. Studiu exegetic și istoric, după cum menționează Grigore Radoslavescu.
Persecutat de regim
În 1934 a fost hirotonit ieromonah de Mitropolitul Pimen al Moldovei, pe seama Catedralei din Iași. Trei ani mai târziu, la 17 iunie 1937, a devenit Episcop al Armatei.
Potrivit istoricului Adrian Nicolae Petcu, atitudinea fermă a lui Partenie Ciopron împotriva comunismului, critica regimului și opoziția față de modelul sovietic de organizare a armatei au dus la desființarea Episcopiei Armatei în august 1948.
În 1950 a fost numit vicar patriarhal, dar curând a fost îndepărtat din funcție la presiunile regimului comunist. A trăit retras la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava până în 1961, când a revenit în Sfântul Sinod ca episcop de Roman.
În 1978 s-a retras din scaun, iar doi ani mai târziu, în 1980, a trecut la cele veșnice.
Foto credit: Fototeca Ortodoxiei Româneşti
