Primarul Municipiului Iași, Mihai Chirica, i-a premiat săptămâna trecută, în cadrul unui eveniment dedicat Zilei Familiei, pe Vasile și Aurica Sarmanu, doi ieșeni în vârstă de 73, respectiv 72 de ani, care au aniversat recent Nunta de aur, moment care marchează cinci decenii de la căsătorie.
Vasile Sarmanu a absolvit teologia la vârsta de 51 de ani și a slujit fără salariu, timp de 10 ani, ca preot la o biserică din Dorohoi, iar soția, Aurica, i-a fost alături timp de 51 de ani.
Aurica este originară din Dorobanți, Botoșani, iar el din Ciprian Porumbescu, Suceava. S-au cunoscut la Iași.
„Eu sunt din satul Ciprian Porumbescu, din Suceava, soția este de la Dorobanți, Botoșani. Prima dată, ce mi-a plăcut cel mai mult la ea a fost sufletul. Ne-am întâlnit în Iași, în oraș. Lucram amândoi aici”, a declarat pentru presa locală pr. Vasile Sarmanu.
Chemarea de a deveni preot
Deși avea deja studii în Științe Economice, Vasile Sarmanu s-a îmbolnăvit grav și, neputând lucra, a decis să învețe. La 51 de ani a început Facultatea de Teologie, pe care a absolvit-o la 55 de ani, devenind preot la 57 de ani.
„La un moment dat, m-am îmbolnăvit foarte tare și nu puteam face nimic din cauza bolii. Dar m-am gândit: «Doamne, eu la cap nu am nimic, ia să mă apuc să învăț». Și așa, la 51 de ani, m-am apucat să fac Facultatea de Teologie. La 55 de ani am terminat, iar la 57 m-am făcut preot”, a relatat pr. Vasile Sarmanu.
„Am făcut tot ce trebuia”
Muncind fără salariu, pr. Vasile Sarmanu și-a dedicat ultimii ani ai vieții renovând și sfințind biserica din Dorohoi, situată într-un sat format din mai multe familii vulnerabile.
„Am stat, timp de 10 ani, în Dorohoi, în cel mai sărac sat, în Mateieni. Acolo am fost preot. Nu am acceptat salariu, nimic. Ne descurcam cu soția mea din pensiile noastre”, a povestit Vasile Sarmanu.
„Munceam de plăcere. Nu am dorit să stau atât de mulți ani, dar m-am atașat. Când am plecat de acolo, am plecat mulțumit, că am sfințit biserica. Am renovat tot, am făcut tot ce trebuia”.
Foto credit: botoșăneanul.ro
