„Sfântul Vasile cel Mare ne spune că vom căpăta profunzime asupra propriei vieţi, și-i vom descoperi sensul, dacă ne împărtășim cu Cel care este însăși Viaţa”, a spus Episcopul Ignatie al Hușilor miercuri, la Catedrala din Huși.
În predica sa, ierarhul a făcut referire la o scrisoare a Sfântului Vasile cel Mare care îi răspunde unei doamne din înalta societate a vremii: „Desigur că împărtășirea zilnică și hotărârea de a primi zilnic Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos e un lucru bun și folositor, căci El Însuși o spune limpede: «Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viaţă veșnică»”.
„Este un răspuns succint, nu foarte elaborat, dar suficient, în care găsim o soluţie la una dintre preocupările pe care le avem și noi, cei de astăzi”, a apreciat Preasfinția Sa.
„Există o oarecare reticenţă în a-L primi pe Dumnezeu, în a ne apropia de Sfânta Euharistie, invocându-se diverse motive, unele mai întemeiate, altele mai puţin întemeiate – ca să nu spun că niciunul dintre aceste motive s-ar putea să nu fie deloc întemeiat, în comparaţie cu invitaţia și dorinţa lui Dumnezeu, ca noi să ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Hristos, ori de câte ori participăm la Dumnezeiasca Liturghie”.
Preasfințitul Părinte Ignatie mai citează un fragment din scrisoarea Sfântului Vasile cel Mare: „Cine se îndoiește că participarea continuă la viaţă n-ar fi același lucru cu a trăi pe mai multe planuri?”. Cu alte cuvinte, Sfântul Vasile cel Mare vrea să spună că noi vom căpăta profunzime asupra propriei noastre vieţi, dacă participăm la Cel care este Însăși Viaţa, Hristos – Trupul și Sângele Său”.
Cum să trăim mai profund?
Episcopul Hușilor a explicat apoi că „noi avem nevoie de această plinătate a vieţii, de găsirea unui sens al vieţii noastre, sens pe care îl descoperim doar în Cel care este Raţiunea fiinţială – Iisus Hristos, Logosul. Ori de câte ori ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui, de fapt noi decidem să trăim mai profund viaţa și să descoperim sensul acesteia”.
„Când cineva este pe moarte, într-o stare în care funcţiile organismului nu mai cooperează și nu își mai dau eficienţa maximă, atunci muribundul este menţinut în viaţă prin aparate, fiind conectat la un fel de viaţă artificială, pentru ca să existe șansa de a se reface, într-un anume fel”.
Preasfinția Sa a făcut această comparație pentru că „și noi, de multe ori, suntem muribunzi sufletește. Păcatul este cel care ne ucide, ne anesteziază și intrăm, de multe ori, într-o comă spirituală; avem nevoie să fim regeneraţi, să fim reconectaţi la viaţă, iar prin excelenţă, viaţa noastră este împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos”.
„De aceea, Sfântul Vasile cel Mare pune această întrebare, care e mai mult retorică, al cărei răspuns îl avem deja: Cine se poate îndoi de participarea continuă la mai multă viaţă, la profunzimea și plinătatea ei? Nimeni. Cu toţii am vrea să găsim sensul vieţii noastre și, odată găsit, să trăim o stare de bucurie extraordinară”.
Sfânta Liturghie – pregătire
În continuare, ierarhul a explicat etapele pregătitoare pentru împărtășire din cadrul Sfintei Liturghii.
„În prima parte a ei, numită Liturghia cuvântului, se citesc pericopele din Noul Testament: un pasaj din epistolele Sfinţilor Apostoli Pavel, Petru sau Ioan, și pasajul din cele patru Evanghelii”.
„După aceea, Liturghia merge, în firescul ei, în direcţia pregătirii noastre pentru a-L primi pe Hristos. Toate rugăciunile din Liturghie, exceptând cea din timpul Heruvicului, care este a preotului pentru sine însuși, pe care le auziţi, fiind rostite cu voce tare, sunt pregătirea noastră comunitară pentru a-L primi pe Hristos”, a precizat Preasfinția Sa.
„Înainte de împărtășirea clericilor și a credincioșilor, noi Îi cerem lui Dumnezeu următorul lucru, asupra căruia mulţi dintre preoţii noștri ar trebui să reflecteze mai profund. În ultima rugăciune înainte de împărtășirea clericilor și a credincioșilor spunem așa: Şi ne învrednicește, Doamne, prin mâna Ta cea puternică, a ni Se da Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, și prin noi – slujitori – la tot poporul – nu se spune selectiv, doar celor care se consideră vrednici, ci la tot poporul”.
Episcopul Hușilor a încheiat cuvântul său, îndemnând: „Să luăm aminte la acest gând al Sfântului Vasile cel Mare și să medităm, ori de câte ori nu reușim să ne împărtășim: Doamne, oare de ce nu m-am împărtășit? Oare nu realizez că am nevoie de mai multă viață, fiind în comuniune și împărtășindu-mă cu însăși Viața?”.
Foto credit: Episcopia Hușilor
