Căderile, neputințele, eșecurile sunt prilej de scandal și uimire, cel mai adesea. Ne mirăm de cei care s-au prăbușit sub povara greutăților și poate că îi compătimim. Călugări care nu au putut purta jugul castității au cedat tentației puterii sub una din formele ei multiple sau au început să acumuleze bunuri deși au depus votul sărăciei, preoți care își folosesc slujirea pentru interesul propriu, toate acestea, și nu numai, sunt prilej de tulburare și sminteală. Și totuși, avva Teodor de la Ferme sugerează că această sminteală nu este decât semnul discret al imaturității. În schimb avva aduce o perspectivă total nouă, inversă în raport cu simțul comun. „Un bătrân a venit la avva Teodor și i-a zis: «Iată, fratele cutare s-a întors în lume». Bătrânul i-a răspuns: «De ce te miri? Nu te mira de asta, ci mai degrabă dacă ai auzi că cineva a scăpat din gura dușmanului!»”
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
