9 septembrie 1932 – s-a născut preotul și profesorul de teologie Ioan Ică

După studii medii la Sibiu (1944 – 1951), a urmat tot acolo Institutul Teologic (1951-1955), apoi cursurile de doctorat – specialitatea Dogmatică și Simbolică, la Institutul Teologic Universitar din București (1958 – 1961), cu examenul de doctorat în 1974. A ocupat un post administrativ la Institutul Teologic din Sibiu (1961 – 1968), după care a fost numit lector pentru limbile engleză și germană (1968-1973), lector (1973) apoi conferențiar (1974 -1976) pentru îndrumări misionare, profesor titular la catedra de Teologie Dogmatică și Simbolică (1976- 1994) la acelasi Institut, după 1994 la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca. Diacon (1971), preot (1972), iconom stavrofor (1977); delegat al Bisericii Ortodoxe Române la diferite întruniri cu caracter ecumenist peste hotare (membru în comisia ortodoxă română pentru dialogul cu luteranii) și la diferite sesiuni ale Conferinței creștine pentru pace din 1978 până în 1992, redactor responsabil al revistei „Mitropolia Ardealului’. A publicat o serie de Iucrări de Dogmatică, îndeosebi despre mărturisirile ortodoxe, studii privind mișcarea ecumenică și de teologie interconfesională.