6 martie 1939 – Se împlinesc 73 de ani de la trecerea la cele veșnice a patriarhului Miron Cristea

Patriarhul Miron Cristea (din botez Ilie) s-a născut în data de 18 iulie 1868, în Toplița, jud. Harghita.

A făcut studii la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), apoi la Liceul grăniceresc din Năsăud (1883-1887), la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (1897-1890) și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891 -1895), unde obține doctoratul cu o teză despre Viața și opera lui Eminescu (tipărită în limba maghiară, 1895).

A fost învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie (1890 – 1891), secretar (1895-1902), apoi consilier (asesor, 1902-1909) la Arhiepiscopia Sibiului. A fost hirotonit diacon necăsătorit (30 ian. 1900), arhidiacon (8 Sept. 1901), apoi s-a călugărit la Mănăstirea Hodoș Bodrog (1902), sub numele Miron.

A fost mai apoi redactor la ‘Telegraful Român’ (1898-1900), președinte al ‘desparțământului’ Sibiu al Astrei (1905), președinte al Reuniunii Române de Muzică din Sibiu și al altor instituții culturale românești: în calitate de consilier a avut o contribuție directă la ridicarea actualei catedrale mitropolitane și la înființarea Băncii culturale ‘Lumina’ din Sibiu, încă din timpul studenției s-a numărat printre militanții de frunte pentru realizarea idealurilor de unitate națională ale poporului român.

La 21 noiembrie /3 dec. 1909 a fost ales episcop al Caransebeșului (înscăunat 25 aprilie / 8 mai 1910); în această calitate, a apărat școlile confesionale românești din Banat în fața încercărilor guvernului din Budapesta de a le desființa.

A participat la Marea Adunare Națională de la Alba lulia din 1 Decembrie 1918 și a fost membru al delegației românilor transilvăneni, care a prezentat actul unirii la București. A fost membru de onoare al Academiei Romane (1919).

La 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare a fost învestit și înscăunat. La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Sub conducerea lui s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar, s-a organizat Biserica noastră ca Patriarhie, s-a votat Statutul de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925; în timpul păstoririi lui, a reapărut revista ‘Biserica Ortodoxă Română’ (1921); a inițiat apariția revistei ‘Apostolul’, organ de publicitate al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1924); s-a îngrijit de traducerea și tiparirea Bibliei sinodale din 1936 , precum și a unor ediții din Noul Testament, a sprijinit tipărirea de cărți teologice în cadrul Editurii Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; a inființat Seminarul teologic ‘Miron Patriarhul’ din Câmpulung (1922) pentru orfanii de război și Academia de Muzică religioasă din București (1927), a sprijinit o serie de tineri teologi la Studii peste hotare și s-a ridicat actualul palat patriarhal.

A contribuit la întărirea legăturilor cu alte Biserici creștine, prin vizitele sale la Locurile Sfinte (1927), Anglia (1936), Polonia (1938) sau prin delegațiile străine pe care le-a primit; a sprijinit participarea teologilor ortodocși români la congrese și întâlniri peste hotare sau convocarea unor astfel de întâlniri în țară (Conferința regonală a Alianței mondiale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică, la București în 1933, fiind ales președinte de onoare; Conferința romano-anglicană de la București din 1935 ș.a.).

A publicat culegeri de folclor, o Iucrare de iconografie, câteva volume de cuvântări.

Pe plan politic, a facut parte din ‘Regență’ (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și a fost prim-ministru (10 februarie 1938 – 6 martie 1939).

Comentarii Facebook


Știri recente

Biserica Icoanei a fost sfințită | FOTO

Biserica Icoanei a fost resfințită duminică, 22 mai 2022, după ample lucrări de restaurare. Slujba de târnosire și Sfânta Liturghie au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal. La finalul slujbei, Preafericitul…