5 martie 1910 – S-a născut patriarhul Iustin Moisescu ( 1977 – 1986)

Cel de-al doilea copil al familiei Moisescu, Iustin, s-a născut în data de 5 martie 1910, în satul Cândești, comuna Albești, din fostul județ Muscel, în prezent județul Argeș. A urmat cursurile școlii primare din satul natal, iar mai apoi, în anul 1921, clasa I a Liceului „Dinicu Golescu”, din Câmpulung-Muscel și ca elev bursier, Seminarul Teologic „Patriarhul Miron”, înființat în acel an, prin grija patriarhului Miron Cristea.

În 1930, elevul Iustin Moisescu a absolvit cursurile seminarului ca șef de promoție, astfel că a primit o bursă la Facultatea de Teologie din Atena. După studiile la Atena, în toamna anului 1934, viitorul patriarh și-a făcut intrarea în Colegiul „Saint Basile” din Strasbourg (1934-1936). S-a întors mai târziu la Atena, unde și-a susținut lucrarea de doctorat, la unul dintre cei mai distinși patrologi ortodocși, profesorul Dimitrios Balanos, cu teza „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura” (1937).

Întors în țară, a activat ca profesor de limba latină la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București, iar în primăvara anului 1938 a funcționat ca profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Varșovia.

Astfel, după o temeinică pregătire în țară și pe urmă la Atena și Strasbourg, profesor universitar de teologie ortodoxă la Varșovia, Cernăuți, Suceava și București, a devenit mai apoi mitropolit al Ardealului în 1956, iar din 1957 mitropolit al Moldovei și Sucevei. În vremea păstoririi ca mitropolit, a inițiat o amplă acțiune de restaurare și conservare a monumentelor de artă bisericească și a purtat de grijă pentru întemeierea multor muzee din incinta mănăstirilor voievodale din zona Moldovei.

În 1977, mitropolitul Iustin venea la conducerea Bisericii Ortodoxe Române, în contextul unor condiții istorice noi, urmând vrednicilor săi înaintași. A lucrat pe mai departe pentru a păstra neștirbit tezaurul credinței ortodoxe. Întronizarea festivă a celui de-al patrulea patriarh al României a avut loc la 19 iunie 1977, în Catedrala patriarhală din București. Între primele sale preocupări ca patriarh, pentru o mai temeinică slujire a dreptei credințe, a promovat o teologie vie, întemeiată pe rugăciune, pe experiență și viață. Grija pentru învățământ și orientarea acestuia în acord cu cerințele timpului a fost o constantă a activității patriarhului Iustin Moisescu.

Sub oblăduirea sa, a văzut lumina tiparului monumentala colecție de scrieri patristice, intitulată „Părinți și Scriitori Bisericești”, proiectată în 90 de volume, la apariția căreia au contribuit cei mai buni traducători din literatura patristică, greacă și latină. A inițiat volumele „Arta Creștină în România”, din care au apărut cinci. În timpul celor nouă ani de patriarhat, s-a îngrijit de apariția unei noi ediții sinodale a Bibliei, în 1982, a unei noi ediții a Noului Testament, precum și a unei serii de manuale de teologie și a multor lucrări ale marilor teologi din generația sa.

În vremea păstoririi patriarhului Iustin, s-au consolidat numeroase biserici și case parohiale șubrezite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și au fost reînnoite sau zidite zeci de lăcașuri. În tot acest timp au fost împodobite cu picturi și înzestrate cu cele necesare cultului multe lăcașuri. Cu sprijinul patriarhului, la multe mănăstiri din țară au început să funcționeze ateliere de covoare, broderii și croitorii, în care se lucrau haine clericale și veșminte bisericești.

În ziua de joi, 31 iulie 1986, ora 4:00 dimineața, patriarhul Iustin Moisescu a trecut la cele veșnice. A murit la spital, după o scurtă, dar grea suferință.

Comentarii Facebook


Știri recente