Cea mai mare năzuință din ochii copilului de atunci, care avea să călăuzească mai târziu pașii oamenilor spre Hristos, a fost dobândirea libertății. Nu atât pentru sine, cât pentru ceilalți; dispus să plătească pentru această eliberare chiar cu prețul vieții. Dorința sa de sacrificiu aduce aminte de vorbele părintelui și marelui scriitor Nicolae Steinhardt: „dăruind vei dobândi”.
Născut în Banatul de Munte, la Caransebeș, într-o familie de multe ori asuprită, fie din pricina anilor de prizonierat ai bunicului în Primul Război Mondial, fie din cauza sistemului comunist, părintele Ioan Mura ne-a mărturisit:
„Nu voi putea uita vreodată nicio clipă pe care am petrecut-o între 15 și 23 decembrie la Timișoara!”, își amintește părintele Ioan Mura care în acea vreme era un tânăr de 30 de ani.
„Ascultam Europa Liberă!”
Încă aude vocea Monicăi Lovinescu, glasul care a inoculat în părintele Ioan acel sentiment fidel al valorilor democratice:
„Fiind în copilărie, prin anii 65, așa, bunicul mă punea străjer, câte o oră la poartă și nu înțelegeam de ce. Asculta Europa Liberă și ca nu cumva să vină cineva să-l prindă! Atunci mi-a intrat mie în minte ideea asta… și-am auzit programele de la Europa Liberă și am simțit că se va întâmpla ceva la nivel european! Eram gata să trag o gură de oxigen, de libertate, să iau o picătură în mintea și în sufletul meu, nevrednic și neputincios cum sunt!”, a declarat părintele Ioan Mura.
A absolvit Facultatea de Teologie la Sibiu, iar între anii 1980 – 1984 a fost înrolat în armata de la Lugoj, perioadă în care răzvrătirile împotriva sistemului au cunoscut cursă lungă. În 1984 a fost hirotonit la Timișoara, sub păstorirea Mitropolitului Nicolae Corneanu. Portretul de familie s-a conturat însă când a devenit tată a trei copii, apoi părinte duhovnicesc al unei întregi comunități, în fața cărora a simțit responsabilitate și datorie morală.
Mărturii de familie
Dragostea pentru Adevăr și libertatea întru Hristos au luat formă în sufletul său în dimineața zilei de 15 decembrie 1989. Luptător anticomunist în bătăliile sângeroase din Munții Banatului, bunicul părintelui a fost deportat, bătut până la pierderea cunoștinței. În umbra acestor mărturii, albumul poveștilor de familie l-a tulburat, fiind dispus să lupte pentru libertate, la rândul său.
Nemulțumiri
Dincolo de nemulțumirile existențiale, de ordin material, a făcut cunoștință și cu anumite presiuni din partea Securității la adresa lui, fiind ispitit să se alăture sistemului, însă răspunsul lui a fost unul ferm:
„I-am scos afară și le-am spus să nu mai intre, pentru că sunt un om înainte de toate!”.
„Singura probă de la CNSAS pe care o am, e că n-am fost eu în securitate”, a răspuns părintele.
Începând cu acel moment, preotul Ioan Mura avea să devină părtaș la suferința pricinuită de sistem familiei sale; încă o pagină a istoriei avea să rescrie în ADN-ul lui dorința răscumpărării libertății chiar cu prețul propriului sânge.
Prieteni uciși
Înainte de a fi preot, cu sinceritate, recunoaște că este om și că a avut gânduri de a trece ilegal frontiera. Colegii lui din generație au fost pe rând: unii prinși, alții încarcerați, alții bătuți cu brutalitate, altul omorât de grăniceri.
„Nici nu… Mi-e grea să îi pronunț numele dictatorului, din a cărui poruncă, prietenul Caius, a fost omorât în 1978, când a încercat să treacă Dunărea spre viață de libertate. Știam, aveam în Caransebes, încă o dată vă spun, colegi care au dispărut pur și simplu și nu s-a mai știut nimic de ei.”
Revolta. Primele manifestări
Pregătit să moară oricând pentru țară, cu suflet de preot și ochi de tată, mi-a istorisit:
„Asta m-a determinat să merg la Timișoara, în mod special, să văd ce se întâmplă și cum pot sluji oamenilor ca om mic, cetățean și preot deopotrivă. În data de 15 decembrie, de dimineață, am plecat la Timișoara, cu mici probleme cotidiene, așa cum fac părinții pentru copiii lor – să caute niște rămășițe pe undeva. L-am întâlnit pe drum pe părintele Protopop Pleșu, care mi-a spus: Măi, Mura, tu ce cauți aici? Tu n-ai auzit ce se mai întâmplă? Du-te urgent acasă, că lucrurile nu sunt bune.
Europa, Europa!
Ajuns în Piața Sfânta Maria, în jurul orei 12:00, a văzut 30 – 40 de persoane care manifestau pașnic, strigând: „Europa, Europa!” S-a alăturat cu entuziasm și el mulțimii:
„Când am auzit că se strigă libertate, când am auzit că se strigă jos dictatura, am simțit că mă eliberez. Și cu porția asta de libertate, mi-am dorit ceva ce nu-i normal pentru lumea, nici de-atunci, nici de-acum; să săvârșesc o jertfă pentru copiii mei și pentru familia mea. Mi-am asumat un enorm risc, dar am avut scut pe Dumnezeu în fiecare clipă, de atunci și până azi”, a declarat pr. Ioan Mura.
Membrii Securității în Piața Sf. Maria
În acea mică mulțime, de 30 – 40 de persoane, au fost infiltrați dintre cei care serveau altor instituții. Părintele Ioan își aduce aminte de felul în care un civil, pe care nu l-a văzut niciodată, a încercat să-l agreseze, recunoscându-l în mulțime, deși nu purta rasa preoțească.
„M-a prins un cetățean de mână și m-a întrebat ce caută un preot acolo. De unde mă cunoștea, eu nefiind îmbrăcat în ținută preoțească? Atunci cu toată forța mea, m-am smuls din mână acelui individ. În momentul respectiv, am simțit că e un început al libertății mele”.
Foto credit: opiniatimișoarei.ro
Două gloanțe
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan al Banatului spunea că la Revoluția din 1989, peste Timișoara a plouat cu gloanțe. Părintele Mura își amintește cum de-a lungul vieții sale a scăpat de două gloanțe, care l-ar fi putut răpune. Sinesteziile acestor amintiri, din armată sau din Piața Sfânta Maria, l-au făcut să audă din nou ecoul șuierător al acelor ani.
„De două ori, de două ori Dumnezeu m-a scăpat de glonțul ucigaș. Am avut șansa să aud cum șuieră un glonț pe lângă ureche, pentru că șuieratul îl auzi la mai puțin de 5 cm. Dar dacă Dumnezeu a vrut să mai trăiesc, a vrut Dumnezeu să vă fac și mărturisirea aceasta”.
S-a implicat Biserica?
„Îmi amintesc că s-au tras clopotele”.
În ziua tragerilor, pr. Mura a cunoscut doar trei consăteni pe care i-a văzut în mulțime.
„Vă pot măturisi, că după ce am parcurs drumul de la Județeana de Partid, l-am întâlnit pe părintele profesor Nicolae Niaga de la Sibiu. M-am prezentat, iar părintele a spus: dragul meu, dumneata ești așa de tânăr!”.
„Întâmplarea face că am scris după 90, în ziarul nostru bisericesc de la Mitropolia Banatului, despre părintele profesor, iar răspunsul lui nu a întârziat să apară, printr-o scrisoare, la o venerabilă vârstă de aproape 90 de ani”.
„Am mai întâlnit preoți. În balconul operei, alături de oameni simpli, curajoși, s-au alăturat preotul Stelica Porza, părintele Ilie Dumitru de la Becicherec”.
Rânduiala lucrurilor
Potrivit relatărilor martorului, cel mai înălțător moment pe care l-a trăit a fost în 20 decembrie. Coloana de manifestanți, în frunte cu Ion Marcu și Ion Savu, s-a oprit între catedrală și operă.
„De ce oare acesta a fost singurul loc unde s-a oprit? N-a fost rânduiala lui Dumnezeu? Între capitol și primărie, s-au aflat nenumărate rânduri de forțe de opresiune, securiști, milițieni, Dumnezeu știe, inclusiv cu armamentul din dotare”.
„Trageți, împușcați-mă!”
Acestea ar fi fost cuvintele pe care însuși părintele Mura le-ar fi strigat, dacă ar fi avut ocazia. I-a rămas întipărit în minte chipul tânărului curajos, ale cărui vorbe au răsunat mai ferm decât șuieratul gloanțelor.
„Unul dintre tinerii care era în primul rând, cu un curaj extraordinar, și-a rupt cămașa după el și a spus: „Trageți, împușcați-mă!” Extraordinar, efectul a fost deosebit, s-au retras trupele de opresiune și ne-am continuat drumul. Acum, ce mai pot eu să spun? Doar că Dumnezeu a avut un plan”.
Mitul ușilor închise
Revoluția de la 1989 a servit nu de puține ori motiv de acuzare a Bisericii Ortodoxe Române, despre care unii, din zvonuri, susțin că și-ar fi închis ușile în fața victimelor, pentru care astăzi se fac slujbe de pomenire. Încă un martor dezminte acest lucru.
„Înainte de 90, Biserica avea un program liturgic prestabilit. Bisericile nu erau, cum sunt azi, deschise continuu. Poate în mediul rural, dacă venea cineva, deschideai biserica. Părintele Ion Radu sau părintele Bendariu, diaconi la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, pot să vă mărturisească”.
„În momentul în care s-a deschis focul, în 17 decembrie, în proximitatea catedralei, Sorin Lea, care a fost împușcat în cap, a fost tras de unii dintre participanți în interiorul Catedralei și au împins ușile de frică să nu cumva să intre să-i împuște ceilalți”, ne confesează pr. Mura.
Mai multe dovezi…
Zilele acestea a apărut cartea „Preoți ortodocși cu sfânta cruce sub tricolor”, la 35 de ani de la declanșarea Revoluției din 1989. Autorul cărții este preotul vicar Ionel Popescu.
„Pe copertă e o poză și acolo o să-l vedeți pe preotul Mura, în geacă, în ținută civilă, cu steagul în mână, în data de 20 decembrie, 89. Am avut inspirația să produc proba ADN a imaginii mele. N-am niciun merit sau efort pentru libertatea pe care mi-am luat-o singur. Nu am! Immanuel Kant spune, cine alege în viață să trăiască precum un vierme, să nu strige când este strivit în picioare. Eu n-am putut să fiu vierme”, a transmis pr. Mura.
Dacă probele ADN nu au fost suficiente pentru a demonstra implicarea preoților ortodocși în recâștigarea libertății poporului român, atunci ar trebui să amintim de toți sfinții eroi – martiri, care s-au răzvrătit pentru Hristos și pentru țară.
Mărturisitori din temnițele comuniste
2025 a fost declarat „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”. În acest context, pr. Mura își continuă pledoaria cu următoarele cuvinte:
„Am venit la Călacea și un fost viețuitor în temnițele comuniste, Ioan, săracul în manifestările lui, de nebunie controlată, mi-a dat să-i citesc niște poezii, după ani de zile de temniță. Cei care au fost în comunitatea Călacea: Petru, Arcadiu Coandră, Lazăr, mi-au povestit ororile pe care le-au trăit ei în vremuri extraordinar de grele. Părintele Adam de la Zărveș, la fel, mi-a relatat ororile sistemului comunist. Toate lucrurile astea, n-am avut de unde să le știu dacă nu le-aș fi primit prin viu grai”.
Spre deosebire de acei ani grei, când cunoașterea era cenzurată și transfigurată ideologic:
„Acum, după 90… am în fața ochilor mei, mărturisirile făcute de părintele Dimitrie Berjan, de Ion Băurceanu, Aurelian Gulan, Aspasia Oțel Petrescu, Doina Cornea, Dumitru Bacu, Ioan Nandriș, Ioan Ionolide.”
Cuvinte din Cuvânt
„În sfârșit trăiesc și eu momentul libetății și exclam ca dreptul Simeon: Acum slobozește pe robul tău, Stăpâne după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel!”, a conchis pr. Mura.
Libertatea cu prețul vieții
„Măturii au primit de la unul care privește profund chipul celor care nu mai sunt în viață. Ei emană o liniște, o bucurie a sufletelor lor cu Dumnezeu, dar sunt și trupuri care au anumite tristeți, semne de întrebare care le sunt întipărite pe chip. Și de-aia Timișoara de la nord la sud, de la est la vest, este sfințită cu sânge de martiri.”
Un mesaj pentru tineri
În încheiere, pr. Ioan Mura le transmite tuturor tinerilor:
„Că noi și în moarte suntem toți ai lui Dumnezeu și să nu se teamă sub nicio formă de cei ce ucid trupurile. Să-și depășească toate angoasele, lipsa de lumină și să meargă înainte cu credință în Dumnezeu”.
Foto credit: Pr. Ioan Mura / arhivă personală
