30 martie 1821 – A trecut la cele veșnice mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni

Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a născut în 1746 în familia lui Grigore Bănulescu, răzeș și ostaș de frontieră, fără mijloace materiale. La numele de familie și-a adăugat și numele tatălui adoptiv, Bodoni. Școala elementară o face în orașul natal, Bistrița, iar apoi pleacă în Ardeal la un unchi pentru a urma școala normală. La Budapesta își desăvârșește studiile, pentru ca apoi să ajungă, în 1771, la Kiev, la Academia teologică. Dupa doi ani, absolvind Academia, se întoarce în Moldova, de unde pleacă în Grecia: Hios, Patmos, Afon. La întoarcere, profesează ca învățător la Năsăud, de unde pleacă peste un an la Iași, la Școala Domnească, iar apoi, după alți doi ani, se călugărește la Constantinopol, sub numele de Gavriil. De aici pleacă în Patmos, unde se dedică studierii cărților grecești. La întoarcerea în țară, Mitropolitul Gavriil îl numește profesor de elină, iar la 1 septembrie 1781este ridicat la rangul de ieromonah. În 1788 este numit rector al Seminarului teologic din Poltava. În anii războiului ruso-turc 1787-1791 a fost ridicat la rangul de Episcop al Benderului și Akermanului. Este numit Mitropolit al Moldovei și Munteniei, printr-un ‘ucaz’ al împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei, din 11 februarie 1792. Din nefericire, când armatele rusești se îndepărtează, el este forțat de către Alexandru Moruzzi, noul Domnitor, să plece din scaun. Urmează câțiva ani de ședere în Rusia, unde se dedică activității patriarhale, printre altele participând la întemeierea Odesei și susținând înființarea cursurilor de medicină și muzică de la Academia Teologică. Nesiguranța vremurilor îl face să se mute la Dubăsari, unde va sta patru ani, de unde este chemat în funcție de țarul Alexandru I, la 27 martie 1808, devenind membru al Sinodului și exarh în Moldova și Muntenia. În această calitate el face o seamă de reforme, înlătură neregulile din așezămintele bisericești. După încheierea războiului ruso-turc cu Pacea de la București din16 mai 1812, prin care Moldova dintre Prut și Nistru este acaparată de Rusia, se retrage la Chișinău și începe, la 67 de ani ( 1813), organizarea noii eparhii a Basarabiei. În această funcție rămâne până la sfârșitul zilelor sale, în 1821, fiind înmormântat la mănăstirea Căpriana.