La 573 de ani de la Căderea Constantinopolului, lumea creștină rememorează unul dintre momentele cruciale ale istoriei medievale: cucerirea capitalei Imperiul Bizantin de către otomani, la 29 mai 1453.
Întemeiat de împăratul Constantin cel Mare în anul 330, Constantinopolul a devenit în timp centrul spiritual și politic al lumii bizantine.
Orașul, așezat strategic între Europa și Asia, era recunoscut pentru zidurile sale impunătoare, pentru bogăția culturală și pentru rolul său în păstrarea tradiției creștine răsăritene.
În secolul al 15-lea însă, Imperiul Bizantin ajunsese într-o perioadă de profund declin politic și militar. Teritoriile sale se restrânseseră considerabil, iar ascensiunea Imperiul Otoman amenința direct existența capitalei.
Două luni de asediu
Marele oraș a căzut după un asediu care a durat aproape două luni. Oștirile otomane, comandate de sultanul Mehmed al II-lea, au cucerit Constantinopolul printr-o ofensivă decisivă în data de 29 mai.
Căderea Capitalei Bizanțului a însemnat nu numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit și moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul.
După cucerirea cetății, Mehmed al II-lea a intrat în Constantinopol și a proclamat orașul noua capitală a Imperiului Otoman. Unul dintre cele mai simbolice momente ale zilei a fost transformarea Catedralei Sfânta Sofia în moschee, edificiul rămânând până astăzi unul dintre cele mai cunoscute monumente ale lumii creștine și islamice deopotrivă.
Situația creștinilor
După cucerirea Constantinopolului, toţi creştinii erau obligaţi să plătească anual haraciul, aceasta fiind practic singura lor obligaţie faţă de cuceritori.
Una dintre primele iniţiative ale turcilor a fost invitaţia adresată grecilor de a-şi alege un patriarh.
Acesta se bucura de libertate deplină în administrarea Bisericii şi nimeni nu avea dreptul să se amestece în hotărârile sale. Persoanele din jurul patriarhului, episcopi sau preoţi, erau persoane declarate inviolabile; clerul era scutit de impozite.
Chiar dacă jumătate dintre bisericile Constantinopolului au fost transformate în moschei, otomanii nu se amestecau în problemele interne ale Bisericii, iar sărbătorile puteau fi ținute pe tot teritoriul cucerit.
Constantinopolul a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922, fiind redenumit Istanbul în anul 1930, după proclamarea Republicii Turcia, în 1922.
Conform unor istorici, căderea Constantinopolului a fost momentul care a încheiat Evul Mediu și a deschis Renașterea.
Foto credit: Tablou Theophilos Hatzimihail
