În data de 9 februarie se împlinesc 222 de ani de la nașterea avocatului Emanoil Gojdu, mare susținător al educației și culturii românești.
Emanoil Gojdu a fost un vestit avocat cu origini aromâne care s-a născut în Miskolc, Ungaria, în anul 1802. A fost botezat cu numele de Manuilă, la 12 februarie 1802.
Şi-a petrecut copilăria în orașul natal și a început să studieze la școala primară ortodoxă românească din localitate. În anul 1820, a absolvit liceul romano-catolic din Oradea.
În anii 1820-1821, şi-a continuat studiile la Academia de Drept din Oradea, în anii 1821-1822 a studiat la Academia de Drept din Pojon (Bratislava) şi în perioada 1822-1824 la Universitatea din Pesta, de unde a obţinut diploma de avocat.
Emanuil Gojdu și-a dedicat întreaga viață avocaturii, politici, educației și culturii, fiind un susținător al românilor ortodocși din Ungaria și Transilvania.
A fost un reformator al dreptului maghiar, fiind primul avocat care a înaintat un act redactat în limba maghiară către o instanță de judecată. Pe atunci se folosea în drept limba latină și limba germană.
La 3 februarie 1870, Emanoil Gojdu a trecut la viața veșnică, la aproape 68 de ani, la Pesta, Ungaria, fiind înmormântat în cimitirul Kerepesi din capitala Ungariei.
Fundația Gojdu
Prin testamentul redactat la Budapesta, la 4 noiembrie 1869, Emanoil Gojdu și-a lăsat averea „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților. Testamentul stabilea ca după moartea sa averea sa să fie administrată de o fundație care-i va purta numele.
Fondatorul societății alcătuise un plan pe 200 de ani pentru ca fundația să acorde burse tinerilor care doreau să studieze dar nu aveau resursele necesare.
Timp de aproximativ 50 de ani, fundația a acordat 4.455 de burse de studii și alte 928 de ajutoare financiare. Printre bursieri s-au numărat: Victor Babeș, Miron Cristea, Petru Groza, Octavian Goga, Ioan Lupaș, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu, pr. Dumitru Stăniloae.
La finalul Primului Război Mondial, averea Fundației Gojdu a rămas aproape în întregime în Ungaria, reprezentanța fundației activând la Sibiu, iar Administrația bunurilor, la Budapesta. După cel de-al Doilea Război Mondial, românii din Ungaria au vrut să folosească pentru diferite scopuri culturale imobilele Fundației Gojdu, în casele sale a avut sediul pentru scurt timp Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria și Căminul Studențesc Nicolae Bălcescu.
La venirea regimului comunist în Ungaria, averea a fost naționalizată. Uniunea Sovietică a obligat România și Ungaria să renunțe la orice pretenție asupra bunurilor fundației.
După Revoluţia română, în anul 1996, din inițiativa ierarhilor ortodocși din Mitropolia Ardealului și Mitropolia Banatului și cu sprijinul mitropolitului Antonie Plămădeală, Fundația Gojdu și-a reluat activitatea, având sediul la Sibiu.
Sursă foto: Preot Marius Maghiaru
