22 iunie 1834 – A trecut la cele veșnice în București, Mitropolitul Țării Românești Grigorie Dascălul (din botez Gheorghe). A învățat în școala grecească de la Mănăstirea „Sfântul Sava” din București, tuns în monahism la Mănăstirea Neamț de către starețul Paisie, sub numele Grigorie, hirotonit ierodiacon. Împreună cu prietenul său, ieromonahul Gherontie, au tradus mai multe lucrări teologice din limba greacă: Carte folositoare de suflet (București, 1799, reed. 1800 și la Iași în 1819), Chiriacodromionul la Evanghelii al lui Nichifor Theotochis (București, 1801, reed. Buzău 1839, Iași 1840-1841), Întrebări și răspunsuri bogoslovești ale Sf. Atanasie cel Mare (Iași, 1803), Tâlcuire la cele patru Evanghelii a lui Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei (Iași, 1805), Descriere cu amănuntul a pravoslavnicei credințe a Sf. Ioan Damaschin (Iași, 1806).
După moartea lui Gherontie, ucis în Bulgaria în 1813, a tipărit trei traduceri făcute de el: Chegragarion al Fer. Augustin (Neamț, 1814), Apologie, adecă cuvânt sau răspuns împotriva socotelilor celor fără de Dumnezeu (Neamț, 1816) și Tâlcuire pe scurt …la antifoanele celor opt glasuri a lui Nichifor Calist Xantopol (Neamț, 1817), precum și o traducere proprie, Arătare sau adunare pe scurt a dumnezeieștilor dogme ale credinței, după Atanasie de la Paros și alți teologi (Neamț, 1816). După 1817 s-a stabilit la Mănăstirea Antim din București, apoi la Căldărușani, tipărind acum alte cărți la București: Cuvinte șase pentru preoție ale Sf. Ioan Gură de Aur (1820) și Cuvânt pentru preoție al Sf. Grigorie de Nazianz (1821). La 4 ianuarie 1823, ierodiaconul Grigorie a fost ales Mitropolit al Țării Românești, fiind hirotonit ieromonah și arhiereu la 9 și 10 ianuarie, iar în 11 ianuarie 1823 înscăunat. În următorii ani a tipărit noi traduceri la București: Dovedire împotriva eresului armenilor (1824), Două cuvinte ale Sf. Casian Râmleanul (1825), Cuvinte … ale Sf. Ioan Gură de Aur (1827), Zece cuvinte pentru dumnezeiasca pronie ale lui Teodoret al Cirului (1827), Patericul (1828). Cu sprijinul său financiar, s-a tipărit prima traducere a Noului Testament în limba bulgară (București, 1828).
Deși a trăit ani în șir numai în mănăstire, s-a dovedit a fi un ierarh energic: a pus rânduială în viața clerului, a plătit o parte din datoriile Mitropoliei, a înlăturat pe egumenii greci de la conducerea mănăstirilor închinate etc. A ajuns la neînțelegeri cu autoritățile rusești de ocupație din Țara Românească, încât în 1 ianuarie 1829 a fost înlăturat din scaun din dispoziția țarului Rusiei și exilat la Chișinău (timp de trei ani și jumătate), apoi la Buzău (un an) și la Căldărușani (cinci luni). În timp ce era la Buzău a întemeiat acolo o tipografie, în care a publicat traducerile pe care le făcuse în Chișinău: Douăzeci de cuvinte pentru purcederea Sfântului Duh ale lui Iosif Vrienios (1832), Epistola de obște către scaunele arhierești ale Răsăritului a Patriarhului Fotie (1832), Cuvântări ale Sf. Ioan Gură de Aur (2 vol. 1832 și 1833). După ce și-a reluat scaunul, la 22 august 1833, a înființat o nouă tipografie în Mănăstirea Căldărușani, în care s-a început publicarea unei noi ediții din Viețile Sfinților, în 12 volume, și s-a început și refacerea Catedralei Mitropolitane. Păstrată în manuscris la Căldărușani, traducerea Dialogurile papei Grigorie s-a editat în 2008 la București: Patericul Sfântului Grigorie Dialogul. În anul 2005, Sfântul Sinod al Bisericii noastre 1-a trecut în rândul sfinților, cu prăznuire la 22 iunie (moaștele se păstrează la Mănăstirea Căldărușani).
