Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna se înscrie în conștiința românilor drept o personalitate complexă, cu o contribuție semnificativă în păstrarea identității etno-lingvistice și confesionale a românilor din Transilvania. Cunoscut prin dimensiunea sa teologică, a scris și tipărit numeroase manuale didactice, la sfârșitul păstoririi sale existând 760 de școli în Ahiepiscopia Sibiului.
Viața și ascensiunea vocațională
Mitropolitul Andrei Șaguna (din botez Atanasie) s-a născut în anul 1808, în localitatea Mișcolț din Ungaria. Trăind în acest loc, a înțeles încă de la o vârstă fragedă contextul politic și cultural al vremii.
A absolvit: studiile gimnaziale la Mișcolț și Pesta, Dreptul și Filosofia la Universitatea din Pesta (1826 – 1829) și Teologia la Seminarul ortodox din Vârșeț (1829 – 1832).
Alegând calea monahismului, a fost tuns la mănăstirea sârbească Hopovo, sub numele de Andrei și hirotonit ierodiacon în 1834.
Ascensiunea sa profesională și vocațională s-a concretizat în activitatea desfășurată ca profesor la Seminarul Teologic din Carloviț și secretar al „Consistoriului arhidiecezan” de acolo, fiind hirotonit ieromonah în 1837.
În anii ce au urmat a devenit: protosinghel la mănăstirile Iazac și Beșenovo, apoi arhimandrit și egumen la mănăstirile Hopovo și Covil.
Pasiunea pentru limba română a dovedit-o prin abilitățile de excelent profesor la secția română a Seminarului Teologic din Vârșeț.
După ce a fost numit „vicar general” al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu, în 1848 a fost hirotonit la Carloviț episcop. În 1864 a fost numit arhiepiscop și mitropolit al noii Mitropolii a Ardealului, cu reședința la Sibiu.
Misiunea diplomatică
Prima adunare populară de la Blaj a fost ținută chiar în ziua hirotonirii lui Andrei Șaguna ca episcop, în Duminica Sfântului Apostol Toma. Scopul acestei întruniri avea menirea de a consolida temeliile programului revoluției românilor din Transilvania.
Firul narativ al istoriei se derulează de la întoarcerea ierarhului din Carloviț, care prezidează la Blaj, Adunarea Națională de pe Câmpia Libertății, din 3 – 15 mai 1848, cu un program redactat de Simion Bărnuțiu; 16 articole centrate în jurul proclamării națiunii române de sine stătătoare.
Istoricul Ioan Lupaș scrie în monografia dedicată mitropolitului Andrei Șaguna:
„Din întreaga învălmășeală a anilor 1848 – 1849, pe lângă pleiada tribunilor înflăcărați și gata de orice jertfă pentru neam, se înalță îndeosebi trei nume falnice: Iancu, eroul spadei, iscusitul diplomat Șaguna și Bărnuțiu, ideologul, care cu logica sa biruitoare a prevăzut până la cele din urmă consecvențe toate postulatele ce rezultă din ideea de naționalitate”.
Un alt istoric, Keith Hitchins, în monografia „Ortodoxie și naționalitate. Andrei Șaguna și românii din Transilvania” accentuează implicarea mitropolitului într-o adunare a intelectualilor români din Transilvania, care au formulat noi revendicări, prezentate împăratului Francisc Iosif I.
De asemenea, ierarhul a negociat la Viena, în calitate de diplomat, sosirea armatelor țariste, în sprijinul armatei imperiale, care nu făcea față asaltului armatei revoluționare maghiare, conduse de generalul József Bem.
Reînființarea vechii mitropolii a Transilvaniei
În calitate de episcop, Andrei Șaguna s-a confruntat cu efectele nefaste ale revoluției, în care aproape 300 de biserici românești au fost devastate și 80 de preoți români uciși. Egumenul mănăstirii Neamț, precum și alți frați trecuți dincolo de Carpați, l-au ajutat cu veșminte, cărți de slujbe și bani.
Eforturile sale au presupus reconstruirea bisericilor ruinate, dar și restaurarea vechii mitropolii ortodoxe din Transilvania, desființată de habsburgi în 1701. La acestea se mai adaugă și separarea Bisericii Române de cea Sârbă.
Arhivele dezvăluie seria de memorii întocmite de Andrei Șaguna în limba germană, documente înaintate Curții Imperiale, cu scopul restabilirii vechii mitropolii. Argumentele sunt de ordin istoric și de drept canonic, luând forma unui adevărat sistem, pe care Biserica l-a adoptat sub denumirea de Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania.
În anul 1868, Mitropolitul Andrei Șaguna a convocat Congresul național bisericesc al românilor din Transilvania, care a aprobat Statutul, ce avea ca fundament autonomia și sinodalitatea.
Statutul Sfântului Andrei Șaguna a stat la baza legilor de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române, formulate în 1925 și 1948.
Astfel în 1857, s-a citit prima circulară adresată clericilor și credincioșilor pentru strângerea fondurilor destinate edificării unei catedrale ortodoxe în Sibiu, lucrare desăvârșită de abia de al treilea episcop, Ioan Mețianu.
760 de școli în Arhiepiscopia Sibiului
O altă contribuție remarcabilă a constat în reorganizarea Școlii Teologice de la Sibiu, concretizată într-o bifurcare a studiilor: o parte pentru formarea viitorilor preoți, prelungind durata școlii de la 6 luni la 3 ani, respectiv, o alta adresată viitorilor dascăli, cu rol în asigurarea procesului de alfabetizare a poporului român.
La sfârșitul păstoririi sale, au existat nu mai puțin de 760 de școli în Ahiepiscopia Sibiului. Obligația de a participa la procesul de alfabetizare al țăranilor le revenea preoților, care susțineau cursuri serale, o formă de învățământ ce purta numele de „Școală poporală”.
Mitropolitul Andrei Șaguna a scris și tipărit manuale pentru aproape toate disciplinele, punând bazele unui învățământ privit drept garanție a unei pregătiri temeinice.
Sub aspectul înființării școlilor superioare, autoritățile statale i-au permis mitropolitului doar două: un gimnaziu la Brașov și altul la Brad.
La ceremonia de deschidere a școlii ce-i poartă numele, din Șcheii Brașovului, mitropolitul a susținut o alocuțiune în septembrie 1851, cu următoarea urare:
„Deschiderea anului școlar (scolastic) se făcea la Sfânta Sophia, care în grecește înseamnă „înțelepciune”. Gimnaziul nostru să-l întemeiem pe înțelepciunea aceea, care a avut trei fiice: credința, nădejdea și dragostea, căci numai aceasta este înțelepciunea cea adevărată.”
Cultural
Timp de șase ani a fost președinte al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), unde s-au format secțiile: științifică, literară și istorică, un reper pentru ceea ce avea să devină viitoarea Academie Română.
ASTRA a rămas în istorie drept centrul elitelor românești din Transilvania, prin care, la inițiativa mitropolitului, s-au înființat filialele teritoriale; din nordul Transilvaniei, în zona Maramureșului, până în Banat.
În fiecare an aveau loc adunări ambulante, în care erau implicați inclusiv unii țărani, care apar în arhive sub denumirea de „economi”. Prin filialele sale, ASTRA a reușit să mobilizeze întreaga națiune.
În 1852 au apărut pentru prima dată calendarele almanah ale Arhiepiscopiei. De asemenea, ziarul „Telegraful român” a fost fondat în 3 ianuarie, fiind cel mai vechi din sud estul Europei, cu o apariție neîntreruptă, din 1853 până în zilele noastre.
Sfântul Andrei Șaguna a trecut la cele veșnice în anul 1873, la Sibiu, parte a Austro-Ungariei în acea vreme. În ziua de 29 octombrie 2011 a fost proclamat sfânt, în România.
Sursă foto: Radio Renașterea
