18 iulie 1868 -141 de ani de la nașterea patriarhului Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Miron Cristea s-a născut la Toplița, județul Harghita. A făcut studiile la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879 – 1883), la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883 – 1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887 – 1890). După finalizarea examenului de bacalaureat și absolvirea Academiei Teologice din Sibiu în anul 1890, Ilie Cristea a fost numit învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie și a început să colaboreze la Telegraful Român. După un an, Mitropolia din Sibiu l-a trimis cu o bursă să studieze la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891 – 1895), unde a obținut la 15 mai 1895 titlul de doctor în filologie. Reîntors la Sibiu a devenit funcționar la Centrul mitropolitan din oraș, întâi ca secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului (1895 – 1902) și în continuare în funcția de consilier mitropolitan la Arhiepiscopia Sibiului (1902 – 1909). În acest răstimp, Cristea a fost hirotonit la 30 ianuarie 1900 ca diacon necăsătorit și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah Miron, iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel. În data de 21 noiembrie/3 decembrie 1909 a fost ales episcop al Caransebeșului. A fost hirotonit arhiereu la 3 mai 1910, fiind instalat în scaun la 25 aprilie/8 mai 1910. La sfârșitul primului război mondial, Cristea a participat, ca episcop al Caransebeșului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, dând actului unirii binecuvântarea Bisericii strămoșești. Odată înfăptuită Marea Unire din 1918, episcopul Miron Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de mitropolit primat al Bisericii din România întregită. Învestitura și înscăunarea au avut loc a doua zi. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, recunoscându-i-se prin aceasta și activitatea publicistică desfășurată până atunci. În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea a realizat definitivarea unificării ecleziale prin întocmirea rânduielilor și așezămintelor fundamentale ale Bisericii românești unificate. Dintre inițiativele în acest sens:

• unificarea bisericească a tuturor românilor ortodocși în baza principiilor Statutului șagunian, care a dat laicilor un rol sporit în administrarea chestiunilor bisericești;

• înființarea Institutului Biblic, care continuă să ființeze și astăzi, cu editură și tipografie, această instituție dovedindu-și utilitatea și rosturile misionare.

Miron Cristea a sprijinit de asemenea înființarea unor eparhii noi, între care Episcopia Armatei (cu sediul la Alba Iulia), precum și în Basarabia (la Bălți și Ismail), și a reînființat vechile centre episcopale de la Tomis (Constanța), Oradea Mare și Cluj, alegând pentru ele episcopi. La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales în rangul de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit și înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenit astfel primul patriarh al României. În calitate de întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a desfășurat o intensă activitate cultural-misionară. Fiind un important lider național român și militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Cristea a răspuns cu abnegație la chemarea țării, fiind numit senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și, în cei din urmă ani ai vieții, în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru al României – între 10 februarie 1938 și 6 martie 1939. A trecut la cele veșnice la Cannes, în Franta, la 6 martie 1939, fiind îngropat în catedrala patriarhală din București.

Comentarii Facebook


Știri recente