150 de ani de la înființarea Astrei

La 23 octombrie se împlinesc 150 de ani de când mai mulți intelectuali ardeleni, în frunte cu episcopul Andrei Șaguna, au înființat Asociațiunea Transilvană pentru Literatura română și Cultura poporului român sau Astra.

Încercări nereușite de a înființa o asociație culturală românească în Transilvania s-au semnalat încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când medicul oftalmolog Ioan Piuariu Molnar, fiu de preot din Sadu-Sibiu, propunea să se creeze o Societate filozoficească a neamului românesc din Ardeal. Conjunctura politico-socială de atunci n-a permis acest lucru. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea au luat naștere câteva ‘societăți literare’ ale elevilor români care își făceau studiile în gimnazii (licee) maghiare sau săsești din Ardeal.

Începuturile Astrei. Rolul lui Andrei Șaguna

La 20 martie 1860, tânărul jurist Ioan Pușcariu (1824-1911), originar din Bran, fiu devotat al Bisericii, publica un apel în paginile ziarului ‘Telegraful Român’, adresat tuturor românilor care trăiau în Imperiul Habsburgic, propunându-le să înființeze o ‘reuniune (asociație, n.n.) pentru cunoașterea literaturii și culturii românești’; cu întruniri anuale în principalele orașe sau comune cu populație majoritar românească, cu o bibliotecă și cu un muzeu cu specific românesc. La apelul său au răspuns mai mulți intelectuali, încât la 1/13 mai 1860, Pușcariu prezenta, tot în paginile ziarului ‘Telegraful Român’, propuneri concrete pentru înființarea unei astfel de asociații. Și tot atunci, un alt tânăr jurist, Ioan Rațiu (1828 – 1902), viitorul președinte al Partidului Național Român din Transilvania, redacta un memoriu către autoritățile de stat, prin care le solicita aprobarea în vederea înființării ‘Asociațiunii Transilvane pentru Literatura română și Cultura poporului român’, denumire folosită acum pentru prima oară. Memoriul său a fost semnat de 171 de intelectuali, între care se numărau mitropolitul Alexandru Sterca Șuluțiu de la Blaj, episcopul Andrei Șaguna de la Sibiu, canonicul Timotei Cipariu, George Barițiu, Ioan Pușcariu, dr. Pavel Vasici, Ioan Axente Sever, Iacob Bologa, Gavriil Munteanu și alții.

Andrei Șaguna a fost rugat să înainteze memoriul respectiv guvernatorului Transilvaniei Liechtenstein, care îi va cere apoi un proiect de statut. De data aceasta, Șaguna s-a adresat lui Ioan Pușcariu, Timotei Cipariu și George Barițiu, solicitând fiecăruia să redacteze câte un proiect de statut pentru viitoarea Asociațiune. Primindu-le, Șaguna a întocmit unul singur, pe care l-a înaintat guvernatorului Transilvaniei.

Obținând aprobarea acestuia, tot Șaguna a convocat pe cei 171 de semnatari ai memoriului la o ‘adunare constituantă’, pentru ziua de 9/21 martie 1861, în clădirea Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu. Adunarea a discutat și aprobat proiectul de statut al lui Andrei Șaguna. Tot el l-a înaintat apoi autorităților centrale de stat de la Viena, pentru ca să obțină aprobarea pentru funcționarea legală a Asociațiunii. Cererea lui Șaguna a fost acceptată și astfel el a putut convoca prima adunare generală a Asociațiunii, tot la Sibiu, pentru ziua de 23 octombrie/ 4 noiembrie 1861, la care au fost invitați ‘toți inteligenții (intelectualii, n.n.) națiunii noastre care voiesc a fi membri’. În cadrul acestei prime adunări a fost ales un comitet de conducere, format din Andrei Șaguna ca președinte, Timotei Cipariu vicepreședinte, George Barițiu secretar și alți 17 membri, între care și câțiva preoți. Au fost aleși ca membri de onoare ai Asociațiunii câțiva cărturari din Principatele Române și din Bucovina (inclusiv profesori ardeleni stabiliți acolo), dar și câțiva cărturari maghiari cu simpatii față de români. Tot atunci s-a constituit un ‘fond’ al Asociațiunii din donațiile membrilor ei, din care urmau să se ofere burse unor studenți români.

A doua adunare generală s-a întrunit la Brașov, în iulie 1862, fiind prezidată tot de Andrei Șaguna, care, în cuvântarea de deschidere, a vorbit despre importanța limbii și a culturii naționale; au fost prezenți peste 800 de români. În cadrul acestei adunări s-a organizat prima expoziție cu obiecte de artă populară românească, au fost citite ‘dizertații’, au fost premiate poeziile lui Andrei Mureșanu, autorul imnului ‘Deșteaptă-te române’, au fost acordate burse unor studenți și meseriași români, au fost aleși câțiva membri de onoare din vechea Românie (Alexandru Odobescu, Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, George Sion ș.a.); și tot acum, s-au creat trei ‘secții’ ale Astrei: filosofică (literară), istorică și ‘de științe fizico-naturale’.

Următoarele adunări generale ale Astrei au avut loc la Blaj (1863), Hațeg (1864) și Abrud (1865), fiind prezidate de vicepreședintele Timotei Cipariu, deoarece Șaguna era reținut cu alte probleme importante de ordin național și bisericesc. La adunarea de la Hațeg s-a reînnoit mandatul său ca președinte al Astrei.

Cea de-a șasea adunare generală s-a întrunit la Alba Iulia, la 28 și 29 august 1866, sub conducerea lui Șaguna, care, între timp, devenise arhiepiscop și mitropolit. De data aceasta a vorbit despre valoarea morală și socială a muncii.

Rezultă că Andrei Șaguna poate fi considerat cu adevărat ‘ctitor’ al Asociațiunii, după cum a fost și un ctitor al altor așezăminte spirituale și culturale ale românilor ardeleni. Mai trebuie să notăm că Asociațiunea poate fi considerată ca o ‘precursoare’ a Societății Academice Române de la București, înființată în 1866, care va deveni apoi, în 1879, Academia Română.

Asociațiunea după 1866 până în 1918

În cadrul adunării generale de la Cluj din august 1867 a fost ales ca președinte juristul Vasile Pop, ca vicepreședinte, protopopul Ioan Hania, directorul Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu, înlocuit în 1870 cu Iacob Bologa, care va urma apoi ca președinte între anii 1875 și 1877, urmând apoi din nou ca vicepreședinte. Din 1877 până la moartea sa, în 1887, în fruntea Asociațiunii a fost ales cunoscutul cărturar, canonicul blăjean Timotei Cipariu, care era și membru titular al Academiei Române; din pricina vârstei sale înaintate, cele mai multe adunări generale au fost conduse de vicepreședintele Iacob Bologa. Abia în 1887 a fost ales ca președinte George Barițiu, și el membru titular al Academiei Române, care timp de 28 de ani activase ca secretar al Asociațiunii. Din 1894 până în 1901, Asociațiunea a avut ca președinte pe canonicul Ioan Micu Moldovan de la Blaj, membru titular al Academiei Române; din 1888 până în 1901, a activat ca vicepreședinte arhimandritul Ilarion Pușcariu, vicarul Arhiepiscopiei Sibiului, care, spre sfârșitul vieții, va fi ales membru de onoare al Academiei Române.

În primele două decenii ale secolului al XX-lea, Asociațiunea a fost condusă de bănățeanul Alexandru Mocioni (1901-1904), urmat de juristul Iosif Sterca Șuluțiu (1904-1911, fost vicepreședinte, din 1894). O perioadă de glorie se va înregistra sub conducerea lui Andrei Bârseanu, fost profesor la Gimnaziul ‘Andrei Șaguna’ din Brașov și membru titular al Academiei Române (vicepreședinte din 1904, președinte din 1911 până la moartea sa, în 1922).

Sub conducerea acestor președinți au avut loc adunările generale anuale ale Astrei în diferite orașe din Transilvania și Banat, cu citirea de dizertații, cu acordarea de premii și burse, cu organizarea de expoziții (cea mai importantă fiind la Sibiu, în 1905).

Cea mai impresionantă adunare generală a fost cea de la Blaj, din anul 1911, cu ocazia sărbătoririi semicentenarului Astrei, la care au participat cei doi mitropoliți: Ioan Mețianu de la Sibiu și Victor Mihali de la Blaj, dar și mari personalități ale culturii românești din vechea Românie (I. L. Caragiale, Șt. O. Iosif, G. Coșbuc, N. Iorga, S. Mehedinți, I. Bianu, Sextil Pușcariu), filologul ceh Jan Urban Jarník, cunoscut filoromân, gazetari din vechea Românie, din Austria și chiar din Anglia; o puternică impresie a produs atunci zborul lui Aurel Vlaicu deasupra Blajului.

Încă din 1868 s-au înființat ‘despărțămintele’ sau filialele Astrei, mai ales în localitățile sedii de protopopiate, în cadrul cărora s-au evidențiat protopopii, dar și mulți preoți.

Dintre acești vrednici protopopi îi consemnăm pe Bartolomeu Baiulescu de la Brașov, Grigorie Silași de la Cluj (ales președinte pe viață al despărțământului Cluj), Alimpiu Barbolovici din Șimleul Silvaniei, Elie Dăianu din Cluj, Gheorghe Popovici din Lugoj, Vasile Damian din Brad-Hunedoara sau Nicolae Togan din Sibiu, bibliotecar în perioada 1889-1911, cel care a întocmit primul Catalog al Bibliotecii Asociațiunii (Sibiu, 1895, VII 189 p.), mai târziu Ioan Moța din Orăștie sau Gheorghe Ciuhandu din Arad și alții.

Sub îndrumarea Astrei s-au tipărit numeroase lucrări cu profil istoric, literar sau științific. Notăm dintre acestea cunoscuta colecție de documente intitulată ‘Cartea de aur sau luptele naționale-politice ale românilor de sub coroana ungară’ (8 volume, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1902-1915), redactată de Teodor V. Păcățian, ‘Enciclopedia română’ (3 volume, Sibiu, 1898-1904), sub redacția lui Cornel Diaconovici, cu colaborarea a 172 de intelectuali din toate teritoriile locuite de români, inclusiv profesori de teologie și preoți, precum și sute de broșuri pentru luminarea poporului din mediul rural (poezii și proză ale ‘clasicilor’ români, broșuri cu profil agricol și tehnic etc.), tirajul fiecăreia fiind de câte 15.000 de exemplare. Din 1868 până în 1945, a apărut la Sibiu revista Astrei, ‘Transilvania’, redactată până în 1893 de George Barițiu, apoi de preoții profesori Ioan Popescu și Zaharia Boiu de la Institutul Teologic-Pedagogic, Cornel Diaconovici, Octavian Tăslăuanu, Andrei Bârseanu și alții.

Așadar, Asociațiunea a avut un rol important în promovarea limbii și culturii românești, în pofida conjuncturii politice opresive pentru români, mai ales după crearea statului dualist Austro-Ungaria, în 1867. Mulți dintre membrii Asociațiunii s-au implicat direct în pregătirea și realizarea actului Unirii de la 1 Decembrie 1918.

Asociațiunea după 1918

După 1918, și-a continuat activitatea culturalizatoare și după realizarea unității noastre statale, deși în condiții cu totul diferite față de trecut, mai ales datorită faptului că acum s-au creat și alte asociații culturale pe întreg cuprinsul țării, care, într-un fel, ‘concurau’ cu Astra. După moartea lui Andrei Bârseanu (1922), ea a fost condusă de Vasile Goldiș (1862-1934), cunoscutul militant pentru unire, între anii 1923 și 1932, urmat de dr. Iuliu Moldovan (1882-1966), profesor la Facultatea de Medicină din Cluj (din 1932 până în 1947), apoi de episcopul Nicolae Popovici al Oradiei (1903-1960), doar în 1947-1948, cel care în 1950 a fost înlăturat din scaun din dispoziția autorităților comuniste. Ca președinți de onoare au fost aleși mitropoliții Nicolae Bălan de la Sibiu și Vasile Suciu de la Blaj, iar în comitetul central, o serie de ierarhi, profesori de teologie și preoți. S-a continuat șirul adunărilor generale anuale în diferite orașe din Transilvania și Banat (în 1939-1947 s-au ținut la Sibiu, datorită războiului și a urmărilor lui). S-au creat acum ‘regionale’ ale Astrei în Basarabia, Dobrogea și Banat, iar vechile ‘despărțăminte’ și-au continuat activitatea. Au apărut, în continuare, revista ‘Transilvania’ la Sibiu, dar și alte periodice îndrumate de Astra. Toate acestea au luat sfârșit în 1948/50, când noile autorități comuniste din țară au decis suprimarea abuzivă a Asociațiunii transilvane.

Din nou în slujba culturii românești

Evenimentele din decembrie 1989 au condus la reînvierea vechii Asociațiuni, creată prin eforturile intelectualilor ardeleni de altădată, în frunte cu Andrei Șaguna, episcopul, apoi mitropolitul românilor ortodocși din Ardeal. Astra s-a refăcut în 1990, inițial sub conducerea preotului profesor dr. Dumitru Abrudan de la Facultatea de Teologie ‘Andrei Șaguna’ din Sibiu, urmat de profesorul dr. Victor Grecu de la Facultatea de Litere a universității sibiene și, în sfârșit, de profesorul dr. Dumitru Acu de la Facultatea de Matematică din cadrul aceleiași universități. Sub conducerea celui din urmă s-au întrunit adunări generale anuale, s-au organizat noi ‘despărțăminte’, inclusiv în Basarabia, s-a tipărit ‘Foaia poporului’ la Sibiu, s-au organizat simpozioane și sesiuni de comunicări în diferite orașe din țară, s-au acordat premii unor elevi și studenți și distincții unor personalități ale culturii românești, s-a făcut comemorarea unor personalități de marcă de altădată. În felul acesta, se ține mereu nestinsă flacăra iubirii de neam și de cultură, se unește trecutul cu prezentul în slujirea marilor idealuri naționale românești.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania, din data de 22 octombrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente