În data de 20 martie 1886, s-a născut poetul George Topîrceanu, care și-a pus definitiv amprenta în literatură.
George Topârceanu a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Poetul a fost fiu al cojocarului Gheorghe Topârceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena”, amândoi originari din părțile Sibiului.
Educația și debutul în literatură
S-a înscris la Liceul „Matei Basarab” din București, apoi s-a transferat la Liceul „Sf. Sava”. După absolvire, devine funcționar la Casa Bisericii, apoi profesor suplinitor. În paralel, s-a înscris în anul 1906 la Facultatea de Drept din București (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.
George Topîrceanu a debutat în publicistică în 1904, la revista umoristică ‘Belgia Orientului’, ulterior publicând și în alte reviste literare ale vremii, precum ‘Neamul Românesc’ sau ‘Semănătorul’. În 1909 a publicat în Viața românească parodia „Răspunsul micilor funcționari”, ca o replică la „Caleidoscopul” lui A. Mirea.
Garabet Ibrăileanu, l-a chemat la Iași în anul 1911, ca subsecretar de redacție la Viața românească. Topârceanu a cunoscut și a colaborat cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu.
Înrolarea în război
Între 1912 – 1913, împreună cu M. Sevastos, a publicat revista Teatrul. La Iași a încercat să-și termine studiile de filozofie dar a fost mobilizat în armată și a participat la cel de Al Doilea Război Balcanic, apoi în Primul Război Mondial, căzând prizonier în primele zile, la bătălia de la Turtucaia din 1916. A rămas în captivitate până în 1918.
Întors la Iași, a redactat împreună cu Sadoveanu revista Însemnări literare, până la reapariția Vieții românești în anul 1920, al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu s-a reflectat și în opera „Povestirile vânătorești”, în care tovarășul de pușcă și de undiță a fost numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”.
Succes în rândul cititorilor
Volumele sale s-au bucurat de succes în rândul cititorilor, în special poezia, pentru care a obținut în 1926 Premiul Național de Poezie. În anul 1934 a început publicarea în Revista fundațiilor regale a romanului satiric „Minunile Sfîntului Sisoe”. Opera a rămas neterminată și a fost publicată postum în 1938.
În 1936 a fost ales Membru corespondent al Academiei Române. Deși bolnav, a întemeiat împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista Însemnări ieșene ca un ultim efort creator.
În primăvara anului 1937 George Topîrceanu a fost internat la un sanatoriu în Viena, de unde a trimis ziarului Adevărul literar un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii, și de protest față de huliganismul care lua amploare în presa română.
Poetul a trecut la Domnul în data de 7 mai 1937 în casa lui Demostene Botez, la Iași. Este înmormântat în cimitirul Eternitatea din orașul moldovean.
