Vineri se împlinesc 102 ani de la nașterea părintelui Nicolae Bordașiu, mărturisitor al credinței în timpul regimului comunist.
Fost deținut politic, apropiat al mișcării duhovnicești Rugul Aprins și slujitor devotat al Bisericii, părintele a rămas una dintre figurile reprezentative ale rezistenței spirituale sub comunism.
Formarea și anii tinereții
Părintele Nicolae Bordașiu s-a născut în data de 22 mai 1924 în satul Săbolciu, județul Bihor, într-o familie profund legată de viața Bisericii și de valorile naționale.
Tatăl său, Gheorghe Bordașiu, învățător și apoi preot, a participat la evenimentele Marii Uniri din 1918, iar mama sa, Maria, provenea dintr-o familie înrudită cu Mitropolitul Vasile Mangra.
După primii ani de școală urmați în satul natal și la Oradea, schimbările aduse de Dictatul de la Viena din 1940 au determinat familia să părăsească Transilvania de Nord. A absolvit liceul la Beiuș, unde întâlnirea cu Episcopul Nicolae Popovici i-a influențat alegerea drumului teologic.
În perioada 1943–1947 a urmat în paralel cursurile Facultății de Teologie și ale Facultății de Farmacie din București, obținând licența în teologie cu nota maximă.
Rugul Aprins și detenția
În perioada studenției, Nicolae Bordașiu a intrat în contact cu personalități importante ale vieții duhovnicești și culturale și a fost apropiat de mișcarea Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, unde a deprins practica Rugăciunii Inimii sub îndrumarea unor mari părinți duhovnicești.
După război, împreună cu mai mulți tineri ortodocși, a contribuit la înființarea Asociației Tineretului Ortodox Studențesc.
Activitatea organizației și opoziția față de ideologia comunistă au atras represaliile regimului. Condamnat în lipsă la 20 de ani de închisoare, a trăit timp de șapte ani ascuns în satele din Bihor, perioadă pe care avea să o considere mai grea decât detenția propriu-zisă.
Descoperit și arestat în 1955, a trecut prin mai multe închisori ale regimului comunist, între care Timișoara, Jilava, Oradea și Aiud, rămânând în detenție până în anul 1964.
Moștenirea lăsată Bisericii
După eliberare, a lucrat o perioadă în domeniul civil, însă întâlnirea cu Patriarhul Justinian a schimbat cursul vieții sale. În anul 1969 a fost hirotonit diacon și apoi preot, continuând în același timp studiile doctorale sub îndrumarea Sfântului Dumitru Stăniloae.
În 1973 a plecat la studii la Paris, unde a obţinut, la Institutul Catolic, un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle”. În Franța a intrat în contact cu importante personalități culturale și teologice: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Virgil Gheorghiu, teologii ortodocşi Olivier Clément şi Michel Evdokimov.
După 1990 s-a numărat printre primii profesori implicați în reintroducerea religiei în școală și a continuat să slujească Biserica prin activitate pastorală și misionară. A fost membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor. Patriarhul Teoctist i-a acordat rangul de iconom stavrofor.
Împreună cu părintele Constantin Galeriu au intrat în legătură cu biserica San Silvestro din Roma pentru a obţine, pentru biserica cu același hram din București, sfintele moaşte ale Sfântului Silvestru.
Părintele Nicolae Bordașiu a trecut la cele veșnice în ziua de 9 noiembrie 2018, lăsând în urmă imaginea unui slujitor care a mărturisit credința prin suferință, răbdare și fidelitate față de Biserică.
Foto credit: Facebook / Parohia Ortodoxă Română din München
