Mitropolitul Visarion Puiu s-a născut la data de 27 febr. 1879, în Pașcani, jud. Iași și a trecut la cele veșnice în data de 10 aug. 1964, în Viels-Maison, lângă Chateaul-Thierry, dep. Aisne (înhumat ulterior în cimitirul Montparnasse din Paris).
A făcut studii la Seminariile din Roman (1993-1896) și ‘Veniamin’ din Iași (1896-1900), la Facultatea de Teologie din București (19(X)- 1904), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (ian. 1907-iul. 1908). Tuns în monahism la Roman (22 dec. 1905) și hirotonit ierodiacon (25 dec. 1905), diacon la catedralele episcopală din Roman (1905-1908) și Galați (1908), hirotonit ieromonah și hirotestit protosinghel la Galați (6 dec. 1908), apoi arhimandrit (1 ian. 1909), și numit tot atunci vicar al eparhiei Dunării de Jos, director al Seminarului „Sf. Andrei’ din Galați (1 apr. 1909 – 1 Sept. 1918), apoi director al Seminarului din Chișinău (1 Sept. 1918) și exarh al mănăstirilor din Basarabia (1 nov. 1918). Episcop la Argeș (ales 17 mart. 1921, hirotonit în 25 și înscăunat în 27 mart.), episcop al Hotinului, cu sediul la Bălți (ales 29 mart. 1923, instalat 13mai 1923); la 17 oct. 1935 ales mitropolit al Bucovinei (instalat 10 nov. 1935), retras în mai 1940; mai târziu mitropolit ,,al Transnistriei’, cu reședinta în Odessa (1942-1944). Datorită ultimei funcțiuni, după al doilea război mondial a fost nevoit să se refugieze din aug. 1944 în apusul Europei (Austria, Italia, Elveția, iar din sept. 1949 în Franța). La 21 febr. 1946 condamnat la moarte de „Tribunalul Poporului’ din București. Sub presiunea autorităților comuniste, Sf. Sinod I-a depus din treaptă la 28 febr. 1950; reabilitat la 25 Sept. 1990. Din 1949 până în 1958 a condus o eparhie românească pentru Occident, având drept catedrală biserica românească din Paris.
Lucrări:
Preoții sătești, București, 1902, 75 P. (ed. a II-a, 1925);
Creștinism și naționalitate. Teză pentru licența, București, 1904, 105 p.;
Câteva cuvântări bisericești, București, 1904, 105 p.;
Din călătoriile ieromonahului rus Partenie prin Moldova. Traducere din rusește, Vălenii de Munte, 1910, 53 p.;
Mănăstirile de călugărițe. Schițe istorice, București, 1910;
Din istoria vieții monahale, București, 1911, 116 p.;
Mănăstirile din Basarabia, Chișinău, 1919, 95 p.;
Predici pentru orașe, Chisinău, 1920, 232 p.;
Glas în pustie, Chișinău, . 1931 și 1935;
Documente basarabene, 2 vol., Chișinău, 1928-1938 (în colaborare cu Stefan Berechet, Stefan Ciobanu, Leon T. Boga și Constantin Tomescu),
Diferite broșuri, precum și articole în periodicele vremii.
(după Pr. Prof. Mircea Păcurariu, ‘Dicționarul Teologilor Români’)
În ultimii ani au fost organizate mai multe simpozioane la Pașcani și la Mănăstirea Neamț, consacrate memoriei Mitropolitului Visarion Puiu și au fost publicate o serie de volume și studii privind viața și activitatea acestuia.
