Prima zi a anului bisericesc, 01 septembrie, a devenit începând cu anul 1989 şi ziua mondială de rugăciune pentru ocrotirea creaţiei.
În anul 1989, Patriarhul Ecumenic Dimitrie I al Constantinopolului a adresat, prin intermediul unei enciclice, o invitaţie tuturor creştinilor să se roage pentru protecţia mediului înconjurător[1]. Această enciclică, proclamată cu ocazia primei zile a noului an bisericesc, a stabilit în mod formal data de 01 septembrie drept zi în care se înalţă rugăciuni pentru ocrotirea creaţiei.
Puterea de a vedea iubirea lui Dumnezeu prin creaţie s-a restabilit în noi prin Hristos
În articolul „Creaţia ca dar şi Tainele Bisericii”, publicat în Revista Ortodoxia nr. 1/ 1976,părintele profesor Dumitru Stăniloae a sintetizat câteva reflecţii pe marginea învăţăturii Revelaţiei divine care arată că toate cele ce există sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru noi şi că întreaga creaţie este o Sfântă Taină în sens larg, un vehicul al puterii şi iubirii lui Dumnezeu.
„Comportarea faţă de natură ca faţă de darul lui Dumnezeu înseamnă rămânerea într-o legătură strânsă cu Dumnezeu, Dăruitorul ei. Cel ce preţuieşte darul, Îl preţuieşte nesfârşit mai mult pe Dăruitor ca persoană iubitoare şi iubirea Lui. Acela preţuieşte darul numai ca semn al iubirii Dăruitorului. El depăşeşte mereu darul vizând direct pe Dăruitor şi rămânând în legătura iubirii cu El. Dar puterea de a vedea iubirea lui Dumnezeu prin creaţie şi de a rămâne în ea, deci în legătură cu Dumnezeu, s-a restabilit în noi prin Hristos. În acest sens între Hristos şi creaţie nu este o separaţie, ci Hristos redescoperă caracterul de dar al Creaţiei”, menţionează părintele Stăniloae.
Folosul rugăciunii pentru mediul înconjurător
În mesajul pentru anul nou bisericesc (01 septembrie 2015), Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a explicat sensul şi folosul rugăciunii pentru mediul înconjurător: „După cum este cunoscut tuturor, data de 01 septembrie a fiecărui an a fost dedicată, la iniţiativa Patriarhiei Ecumenice şi, recent, şi de Biserica Romano‑catolică, drept o zi de rugăciune pentru ocrotirea mediului înconjurător. În această zi, Îl rugăm, în mod deosebit, pe Dumnezeul cel înalt să lumineze creaţia Sa, astfel încât viaţa oamenilor să fie plină de bucurie şi de roadă. Această rugăciune include, desigur, solicitarea ca schimbările inevitabile ale climatului natural să aibă loc şi să fie permise la nivele tolerabile atât pentru supravieţuirea oamenilor, cât şi pentru sustenabilitatea planetei”.
Totodată, Sanctitatea Sa a evidenţiat necesitatea ocrotirii responsabile a mediului înconjurător, dezaprobând faptul că „asemenea bogatului din Evanghelie (Luca 12, 13-21), oamenii distrug creaţia prin lăcomie, prin ataşamentul faţă de pământ şi de bunurile pământeşti, încercând mereu să le înmulţească”[2]
De asemenea, într-o scrisoare deschisă cu privire la enciclica Papei Francisc „Laudato Si’” (Fii lăudat), Patriarhul Ecumenic Bartolomeu subliniază faptul că: „Pământul ne uneşte într-o manieră unică şi extraordinară. Cu toţii împărţim pământul de sub picioarele noastre şi respirăm acelaşi aer al atmosferei planetei noastre. Chiar dacă nu ne bucurăm în mod echitabil de resursele lumii, suntem, totuşi, cu toţii responsabili de protejarea şi conservarea ei”[3].
[1] http://www.ceceurope.org/index.php?id=1820
[2] http://www.pravmir.com/bartholomew-i-and-catholics-together-on-world-day-of-prayer-for-the-care-of-creation/
[3]http://time.com/3926076/pope-francis-encyclical-patriarch-bartholomew/
