Ziua Internaţională a Educaţiei

În fiecare an, în data de 5 octombrie, se celebrează Ziua Mondială a profesorilor sau Ziua Internaţională a Educaţiei.

În anul 1994, UNESCO a proclamat data de 5 octombrie drept Ziua Internaţională a Educaţiei pentru a comemora semnarea, în anul 1966, a documentului Recomandare privind statutul cadrelor didactice. Documentul a fost semnat de către UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii în cadrul Conferinţei interguvernamentale cu privire la statutul profesorilor, organizată în Paris, Franţa. Actul stabilește drepturile și responsabilitățile profesorilor, precum și standardele internaționale pentru pregătirea lor inițială și alte condiții de învățământ, recrutare, angajare, de predare și învățare. Conţine, de asemenea, numeroase recomandări pentru participarea profesorilor la adoptarea deciziilor privind învăţământul, prin consultare și negociere cu autoritățile educaționale[1].

Dacă-ţi iubeşti copilul, arat-o prin educaţia ce i-o oferi

Referitor la actul educaţiei, Sfântul Ioan Gură de Aur mărturiseşte că „nu este o artă mai mare ca aceasta”[2]. Dacă-ţi iubeşti copilul, arat-o prin educaţia ce i-o oferi”[3], îndeamnă Sfântul Ioan precizând, de asemenea, că „un tânăr de a cărui educaţie nu te ocupi este ca un pământ înţelenit pe care cresc mulţi spini”[4].

Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte neşcolirea drept o „boală a sufletului, şi desigur mare, pentru că din pricina ei se întâmplă atâtea şi atâtea rele” [5] şi spune: „Trebuie deci să-i şi educăm pe copiii noştri, fiindcă astfel vor putea să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu. Fără învăţătură vor fi ca animalele, care sunt lipsite de cuget. Omul, care a fost înzestrat cu cuget, trebuie să fie şi înţelept, aşa cum l-a făcut dintru început Dumnezeu. Fără înţelepciune el este o piatră preţioasă afundată în mocirlă, este corabie fără cârmă şi fără echipaj, care înaintează pe marea vieţii necârmuită, la întâmplare. De aceea un înţelept a spus: «Omul neşcolit priveşte, dar nu vede». I se pare că vede, dar este orb, fiindcă nu are cunoaştere, şi îndeosebi cunoaşterea adevărurilor şi a dogmelor credinţei – ce este sufletul, cerul, Dumnezeu Cel în trei Ipostasuri, învierea, botezul, îngerii, Sfânta Liturghie, preoţia etc”.[6]

De asemenea, Sfântul Ioan subliniază împortanţa educaţiei duhovniceşti sfătuind „să-i învăţăm pe copii virtutea şi să chemăm peste ei binecuvântarea lui Dumnezeu”[7], iar cu altă ocazie spune: „Educaţi-i, aşadar, duhovniceşte pe copiii voştri. Educaţi-vă şi pe voi. În felul acesta vă veţi mântui şi veţi intra în împărăţia cerurilor, cu harul lui Hristos”.[8]

Educația ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți

În ceea ce priveşte educația, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a arătat că aceasta „este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a caracterului și personalității copiilor și tinerilor. Din acest motiv educația ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți care dorește progresul spiritual și bunăstarea materială a poporului”[9].

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române evidenţiază faptul că “în dezvoltarea unei educaţii autentice pentru viaţă este esenţială cultivarea unei legături statornice şi a unei cooperări rodnice între Biserică, Familie şi Şcoală, precum şi valorificarea contribuţiilor specifice acestora.”[10]

Făcând referire la educaţia religioasă, Preafericirea Sa subliniază faptul că aceasta „oferă un orizont spiritual cuprinzător sau integrator, un liant care relaţionează şi integrează cunoştinţele de la celelalte discipline, spre a forma împreună un reper spiritual luminos şi edificator pentru viaţă, trăită în comuniune de iubire şi coresponsabilitate pentru binele comun”[11].

„Biserica, şcoala şi familia trebuie să conlucreze mai mult în vederea realizării unei educaţii integrale, ştiinţifice şi spirituale, profesionale şi morale, în special pentru creşterea copiilor şi a tinerilor noştri în dreapta credinţă, în iubire de aproapele şi în sfinţenie. Să-i învăţăm pe tineri să afle în rugăciune izvorul iubirii curate şi să trăiască viaţa lor pe pământ în lumina binecuvântării Părintelui ceresc şi a Bisericii Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru a simţi intens lumina, pacea şi bucuria Duhului Sfânt” [12], îndeamnă Patriarhul României.

[1] http://www.worldteachersday.org/map/index.php/page/index/1

[2]Omilii la Matei, omilia LIX, VII, în col. PSB, vol. 23, p. 695.

[3] Despre creşterea copiilor, 17-19, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor…, pp. 399-400.

[4]Omilii la Matei,omilia XLIX, V, în col. PSB, vol. 23, pp. 576-577.

[5] Din vol. Problemele vieţii, pp. 128-130.

[6] Din vol. Problemele vieţii, pp. 128-130.

[7]Omilii la Facere, omilia LXVI, IV, în col. PSB, vol. 22, p. 32.

[8] Din voi. Problemele vieţii, pp. 128-130.

[9] Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Întrunirea Naţională a Asociaţiei Părinţi pentru ora de Religie.

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12]Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul României, la deschiderea oficială a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși din Europa, Cluj-Napoca, 04 septembrie 2015

Comentarii Facebook


Știri recente