Taina Învierii lui Hristos este ascunsă în Sfânta Cruce, a spus PF Daniel în Catedrala Patriarhală

Taina Învierii lui Hristos este ascunsă în Sfânta Cruce, a spus PF Daniel în Catedrala Patriarhală (2)

Taina Învierii lui Hristos este ascunsă în Sfânta Cruce, a spus Patriarhul României în predica rostită astăzi în Catedrala de pe Colina Bucuriei, explicând legătura nealterabilă dintre Cruce, Hristos și Învierea Sa.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat în 14 septembrie 2017 Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ne arată că de fapt Crucea lui Hristos este semnul iubirii care învinge păcatul și moartea, a subliniat Părintele Patriarh.

Prima parte a omiliei rostite de Preafericirea Sa a evocat istoria aflării cinstitei Cruci, motivul și semnificația sărbătorii din 14 septembrie.

Sfânta Cruce a fost găsită în pământ de Sfânta Împărăteasă Elena, lângă Ierusalim în anul 328. Anterior acestei aflări, Împăratului Constantin i s-a descoperit Semnul Sfintei Cruci în plină zi, pe cer, deasupra soarelui, în ziua de 28 octombrie 312.

Sfântul Constantin cel Mare a văzut Crucea pe cer, iar Sfânta Elena a găsit-o în pământ, lângă Ierusalim. De aceea, Crucea pe care o țin ei în mijloc în icoanele ortodoxe leagă cerul cu pământul, arătând iubirea nesfârșită a Preasfintei Treimi în Iisus Hristos, care s-a răstignit pentru oameni și pentru mântuirea lor, a explicat Patriarhul Daniel.

Pentru aflarea crucii, împăratul Constantin a dat poruncă să fie dărâmat templul închinat zeilor Venus și Jupiter, construit înadins peste locul în care era îngropată Sfânta Cruce, de împăratul Adrian în 119. Ulterior, binecredinciosul Împărat Constantin a construit o Biserică peste locul mormântului Mântuitorului Iisus Hristos și locul răstignirii Sale.

Biserica a fost sfințită în 13 septembrie 335, iar în ziua următoare, 14 septembrie, Episcopul Macarie al Ierusalimului a înălțat Crucea pe amvon, cum se vede în icoana praznicului de azi, și a arătat-o credincioșilor în biserica nou sfințită.


Înălțarea Sfintei Cruci (Post)


Această sărbătoare a fost reconfirmată în 629, când Patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălțat Crucea din nou în fața credincioșilor, în urma recuperării de la perși.

În continuare, Părintele Patriarh a explicat legătura strânsă dintre Cruce și Înviere, reflectând asupra textului evanghelic rostit, care prezintă Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos (Ioan, cap. 19).

Sărbătoarea de astăzi arată iubirea jertfelnică, smerită și milostivă a lui Hristos care învinge păcatul neascultării lui Adam prin ascultare desăvârșită față de Dumnezeu și învinge moartea, cu moartea pre moarte călcând.

Sfânta Cruce nu este semnul unei crime organizate de autoritățile politice și religioase din vremea lui Iisus, ci este în primul rând o dăruire de sine, în mod liber: «Nimeni nu-Mi ia viața, ci Eu am puterea să o dau și să o iau înapoi. Aceasta e porunca pe care am primit-o de la Tatăl» (Ioan 10: 17-18).

Preafericirea sa a evidențiat faptul că firea dumnezeiască a Mântuitorului este cea care a biruit moartea.

Această iubire jertfelnică, smerită, răbdătoare, care e mai mare decât orice păcat al egoismului, decât orice violență s-a arătat în slava ei prin Învierea lui Hristos din morți, pentru că numai sufletul Său era despărțit de trupul Său, dar trupul Său din mormânt și sufletul Său din iad erau unite cu dumnezeirea Lui. Deci moartea nu putea pune stăpânire nici pe trupul lui Hristos, nici pe sufletul Lui mai mult decât voia dumnezeirea Lui.

Vorbind despre cinstirea Sfintei Cruci, Patriarhul Daniel a amintit că Crucea nu poate fi transformată într-un semn magic, cu putere ocultă, deoarece puterea harică a Crucii vine din legătura Ei directă cu perosana lui Hristos.

Când ne închinăm Sfintei Cruci, nu ne închinăm lemnului despărțit de Hristos, ci ne închinăm lui Hristos răstignit pe lemnul Crucii și Biruitor asupra morții prin Înviere.


14 citate ale Patriarhului Daniel despre
taina Sfintei Cruci


În încheierea cuvântului rostit, Patriarhul României a îndemnat la cinstirea Sfintei Cruci și la chemarea ei în ajutor pentru biruirea oricărui necaz.

Ori de câte ori trecem prin suferință, prin necazuri, prin boală, dacă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și ne gândim la Mântuitorul Iisus Hristos și cerem ajutorul, atunci El, cu iubirea Lui milostivă schimbă suferința fizică în biruință spirituală, ne dă putere să purtăm crucea vieții noastre.

Care cruce? Crucea încercărilor, crucea ostenelilor, crucea dăruirii de sine pentru a ajuta pe semenii noștri, crucea părinților care cresc copii și îi educă în credință, crucea soților care împreună se ajută unul pe altul și lucrează faptele credinței, a monahilor care se nevoiesc în post și rugăciune, în pocăință și nevoință, în dorința de a-și sfinți viața, crucea celor care sunt bolnavi, a celor care sunt singuri, orfani, săraci și fără de adăpost și crucea celor care nu primesc de la nimeni mângâiere decât de la Dumnezeu, a încheiat Părintele Patriarh.

La finalul Sfintei Liturghii, Ieromonahul Maxim Culic a fost hirotesit protosinghel, primind însemnele distinctive: crucea pectorală și bedernița. Slujitorul Catedralei Patriarhale a fost de curând numit stareț al Mănăstirii Crasna din Prahova.

Foto credit: Robert Nicolae / Basilica.ro

Comentarii Facebook


Știri recente