Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie s-a născut din părinți binecredindoși, către sfârșitul veacului al XVI-lea, în orașul Rethimno, din insula Creta, primind la botez numele de Alexie. El a purtat crucea a nenumărate încercări, mărturisind dreapta credință într-o perioadă de mari tulburări pentru creștinătatea răsăriteană. Încă din fragedă vârstă se străduia să împlinească poruncile Evangheliei. Râvnind la viața duhovnicească, se îndeletnicea cu citirea Vieților Sfinților, aprinzându-se adesea de dorul de a urma nevoințele acestora.
După moartea tatălui său, s-a călugărit la metocul sinaitic din Iraclion, primind numele de Atanasie. Dorind însă o viață duhovnicească mai înaltă, după ce a viețuit o vreme într-o mănăstire din Tesalonic, unde a fost hirotonit ierodiacon, a plecat în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, apoi la Xiropotamu, unde i s-a dat ascultarea de a sluji la trapeză. Se hrănea doar cu pâine și apă, iar nopțile le petrecea în rugăciune, dormind câteva ore și având drept așternut, atât vara cât și iarna, pământul gol. După un pelerinaj în Țara Sfântă și la Muntele Sinai, Atanasie Patelarie a venit pe la anul 1626 în Țara Românească, ca dascăl; aici a tradus Psaltirea în limba greacă populară.
Marele patriarh al Constantinopolului, Chirii Lucaris (†1638), l-a chemat pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credința ortodoxă atacată de necreștini și de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului. De aici, el va trimite mai multe scrisori țarului Rusiei, cerându-i sprijin pentru mitropolia sa, care era asuprită de turci.
În anul 1634, când patriarhul Chirii Lucaris este trimis în exil, la Constantinopol este așezat, pentru puțină vreme, mitropolitul Atanasie al Tesalonicului. In cele din urmă, otomanii l-au silit să părăsească tronul patriarhal. Nevoit să strângă milostenie pentru a plăti datoriile mitropoliei, a plecat spre Moldova, unde a găsit sprijin la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634-1653), care l-a trimis la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galați. Întorcându-se însă la Constantinopol, este reales patriarh în vara anului 1652. N-a păstorit însă decât puțină vreme, după care a fost nevoit să renunțe, din pricina potrivniciei turcilor otomani, și s-a întors la Galați.
Slujitorii bisericești și credincioșii din orașul de la Dunăre s-au bucurat mult de blânda și înțeleapta păstorire a patriarhului Atanasie, care s-a arătat statornic în credință, purtându-și crucea în chip neșovăielnic. Sfântul Atanasie și-a exprimat dorința de a-și sfârși viața la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galați (pe care o numea „mănăstirea sa”), dar voia lui Dumnezeu a fost alta: astfel, el a continuat să strângă milostenie pentru creștinii celorlalte Biserici Ortodoxe căzute sub ocupație otomană.
Ajungând pentru aceasta în Rusia, fiind bătrân și bolnav, a primit însemnate daruri de la țar și de la patriarhul Nicon (1652- 1666). La întoarcere a rămas în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a așezat la Mănăstirea Schimbarea la Față din Mgarsk.
Cunoscându-și mai dinainte vremea sfârșitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărțit darurile primite de la țar mai multor mănăstiri și biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos și din Muntele Sinai. A rânduit de asemenea a se aduce daruri și la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galați. Apoi s-a rugat pentru toți păstoriții săi, pentru cei ce i-au făcut bine și pentru cei care l-au prigonit ori nedreptățit în viață; și-a cerut iertare de la toți, iertându-i la rândul său pe toți. Cu cugetul împăcat și încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, având pe buze și în inimă rugăciunea, a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654, a treia zi de Paști, în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primește sufletul meu!”A fost îmbrăcat în veșminte arhierești și așezat în jilț, ținând în mână cârja. Apoi a fost pus într-un mormânt săpat în lăuntrul bisericii Mănăstirii din Mgarsk. Prin rânduială dumnezeiască, trupul ostenit de nenumărate nevoințe al cinstitului Ierarh a rămas neschimbat. Lucrul acesta s-a aflat după opt ani de la mutarea sa la locașurile cele veșnice, atunci când mitropolitul Paisie Ligaridis al Gazei, venind la Mănăstirea din Lubnî, a avut o vedenie. Sfântul Atanasie i s-a arătat și i-a cerut să fie scos din mormânt. Când acesta a fost deschis, trupul Sfântului Atanasie era întreg și neputrezit, răspândind bună mireasmă.
Sfintele moaște au fost așezate cu mare cinste în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea între Sfinți a Ierarhului Atanasie Patelarie s-a hotărât a fi la 2 mai, odată cu cea a ocrotitorului său, Sfântul Atanasie al Alexandriei. Cinstitele moaște au rămas neatinse de focul care a cuprins de două ori biserica, dar nu și pe viețuitorii mănăstirii, pe care i-a păzit Sfântul.
La începutul veacului al XX-lea, Sfintele sale moaște au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 au fost puse spre închinare, în catedrala Buna Vestire din acel oraș.
În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la mutarea sa la ceruri, a fost adusă de la Harkov, la Galați, o părticică din moaștele Sfântului Atanasie Patelarie.
