- Deprimarea e cea mai cumplită dintre toate pătimirile, că este culmea şi capul lucrurilor cumplite;
- Deprimarea e mai apăsătoare decât toate, dar cu cât e mai apăsătoare, cu atât mai mari răsplătiri are. Şi Lazăr acela care căzuse în neputinţa firii – iar acest lucru nu era o pătimire pentru Dumnezeu – ştii de ce cununi s-a bucurat fiindcă a pătimit şi a răbdat şi a suportat cu nobleţe lipsa îngrijitorilor, deprimarea produsă de răni, de foame, de dispreţul şi cruzimea bogatului. Deşi nu găsim să spunem nici o virtute a lui, nici că a miluit pe săraci, nici că a ajutat pe cei nedreptăţiţi, nici că ar fi lucrat vreun lucru bun, ci doar că zăcea la poarta bogatului, boala lui, limbile câinilor şi dispreţul faţă de el al bogatului, care toate ţineau de pătimirea celor rele. Şi deşi n-a făcut nimic nobil, numai pentru că a suportat cu nobleţe deprimarea venită de aici a avut aceeaşi soartă ca şi patriarhul care a realizat virtuţi.
- Deprimarea e o cumplită cameră de tortură a sufletelor, o durere nespusă şi o pedeapsă mai amară decât orice pedeapsă. Pentru că ea imită un vierme veninos care atacă nu numai trup, ci şi însuşi sufletul, şi o molie care roade nu numai oasele, ci şi gândirea, şi un călău perpetuu care nu sfâşie doar coastele, ci vatămă şi puterea sufletului, o noapte necontenită şi un întuneric neluminos, o furtună şi o vijelie, un incendiu nevăzut care arde mai năprasnic decât orice flacără, un război fără armistiţiu, o boală care umbreşte pentru mulţi cele văzute; fiindcă pentru cei aflaţi într-o asemenea dispoziţie soarele şi natura transparentă a aerului par a-i tulbura şi imita în miezul zilei o noapte adânca.
- Sufletul deprimat îşi închipuie că e noapte în însuşi momentul cel mai luminos al zilei. Fiindcă întunericul nopţii nu e aşa cum e noapte a deplină care vine nu potrivit legii firii, ci se încheagă potrivit întunecării gândurilor. Este înfricoşătoare şi insuportabilă, are faţa amară, mai crudă decât orice tiran, nu cedează repede celor ce încearcă să o destrame, ci de multe ori ţine sufletul cucerit de ea mai puternic decât e amantul, atunci când el nu e deprins în multă iubire şi înţelepciune (filozofie).
Scrisori către diaconiţa Olimpiada. Sfântul Ioan Gură de Aur despre deprimare şi tristeţe
