Sute de credincioşi se închină la racla cu moaştele Sfântului Pantelimon de la biserica care poartă ca hram pe acest sfânt ocrotitor al medicilor şi tămăduitor al bolnavilor situată în zona Foişorului de Foc din Capitală.
După slujba de sfinţire cu agheasmă a Sfintei Mese de la această biserică parohială şi slujba Vecerniei oficiate de delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preacuviosul Arhimandrit Veniamin Goreanu, Consilier eparhial, înconjurat de un numeros sobor de preoţi în frunte cu părintele protopop Ioan Popescu al Protopopiatului Sector II Capitală, racla cu moaştele Sfântului Pantelimon a fost scoasă duminică seara din biserică, acestea fiind aşezate spre închinare într-un baldachin special amenajat în faţa lăcaşului de cult, după cum ne-a precizat Pr. coslujitor Bogdan Teleanu.
Racla cu moaştele Sfântului Pantelimon a fost purtată apoi în procesiunea Mărturisirea credinţei în cetate pe străzile din jurul bisericii. Procesiunea a fost deschisă de persoane care purtau torţe în mâini, urmate de toacă, de steagurile bisericii, de racla cu moaşte şi de o icoană mare cu Sfântul Pantelimon. În timpul procesiunii, credincioşii au avut în mâini lumânări aprinse şi au cântat imnuri închinate Sfântului Pantelimon.
Racla cu moaştele Sfântului Pantelimon, tămăduitorul de suferinţe va rămâne şi astăzi în curtea bisericii până la închinarea ultimului pelerin.
Preacuviosul Părinte Arhimandrit Veniamin Goreanu a evocat, în cuvântul de învăţătură, atât importanţa Sfântului Pantelimon pentru ortodoxie cât şi învăţătura transmisă peste ani de acest sfânt.
Părinţii Sfântului Pantelimon, Eustorghie şi Euvula, având o situaţie materială bună, s-au îngrijit de creşterea copilului şi l-au dat în seama renumitului doctor Eufrosin care l-a învăţat cum să-i îngrijească pe bolnavi. De la preotul Ermolae, Pantelimon a învăţat credinţa creştină. Într-o zi, pe când se întorcea acasă, Pantelimon a găsit pe marginea drumului un copil mort, muşcat de o viperă. Dorind să pună la încercare spusele bătrânului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acel copil să învie, iar vipera să moară. Spre uimirea tânărului Pantelimon, copilul a înviat. Atunci el a alergat la bătrânul Ermolae şi l-a chemat să îl vadă. Ulterior a primit sfântul botez şi sfintele taine.
Pantelimon a tămăduit şi alţi oameni, printre care şi un orb, pe care nici măcar Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrăgând invidia celorlalţi medici, aceştia i-au spus împăratului că Pantelimon este creştin. Dorind să se convingă, împăratul l-a chemat mai întâi pe orbul vindecat care a mărturisit că el este creştin ca şi cel care l-a tămăduit, iar după aceea l-a chemat pe tânărul Pantelimon. Acesta a mărturisit că este creştin şi, pentru a dovedi puterea lui Dumnezeu, a vindecat un slăbănog despre care toţi spuneau că nu mai are şanse de tămăduire. Cu toate acestea, Pantelimon a fost supus la mai multe suplicii, primind în cele din urmă cununa muceniciei. La fel au fost martirizaţi şi preotul Ermolae, cei doi ucenici ai acestuia, precum şi orbul vindecat.
În momentul decapitării sfântului din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Spre a nu lua creştinii trupul sfântului, acestuia i s-a dat foc, însă s-a întâmplat atunci o altă minune: acesta a fost scos din cenuşă neatins de foc, fiind îngropat cu mare cinste în anul 303.
