Pocăinţa este o schimbare, nu un simplu regret, spune Părintele Patriarh Daniel

„Pocăinţa este un efort de schimbare interioară, nu un simplu regret”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel în omilia rostită duminică, 13 ianuarie 2019, la paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

Preafericirea Sa a explicat că pocăinţa nu înseamnă doar să spui „Îmi pare rău” şi să mergi mai departe, ci este un efort de schimbare a „modului de a gândi, de a vorbi şi de a făptui”.

În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reamintit că mulţi sfinţi „au fost la început tâlhari, criminali, iar prin pocăinţă s-au schimbat şi au devenit sfinţi făcători de minuni”.

„Unii au fost oameni decăzuţi, cum a fost Maria Egipteanca care prin pocăinţă multă a devenit sfântă. Când se ruga se ridica de la pământ, deoarece era mai mult legată de Cer decât de pământ”, a spus Preafericirea Sa.

Pocăinţa este o schimbare tainică, fără zgomot

Totodată, Patriarhul României a atenţionat că adevărata pocăinţă se realizează în taină, nu în faţa oamenilor pentru a primi laude din partea lor.

„Pocăinţa adevărată este o schimbare”, a spus Preafericirea Sa, „dar nu o schimbare cu trompete, cu publicitate”.

El a subliniat că această schimbare este „tainică, fără zgomot întru multă smerenie”.

„Pocăinţa adevărată este o lucrare de renaştere în durere a omului, de frământare a lutului păcătos pentru a deveni vas al Duhului Sfânt, este o lucrare de răstignire a egoismului din om şi de înviere duhovnicească a iubirii sale faţă de Dumnezeu şi semeni”, a spus Părintele Patriarh.

Pocăinţa: stare de smerenie continuă

Un alt aspect evidenţiat de Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a făcut referire la faptul că „pocăinţa este o lucrare pentru toată viaţa şi este una spre smerenie”.

„Cine se laudă cu pocăinţa lui, cu virtuţile lui, cu progresul lui duhovnicesc arată că nu a înţeles deplin că nu există viaţă creştină fără pocăinţă permanentă”, a precizat Preafericirea Sa.

„Deci, pocăinţa trebuie să fi e o constantă a vieţii creştine, o permanentă curăţire de păcatele săvârşite cu gândul, cu vorba şi cu fapta pentru a dobândi mântuire şi sfinţenia ca daruri ale Împărăţiei lui Dumnezeu” a evidenţiat Părintele Patriarh.

Uşile pocăinţei sunt uşile Împărăţiei Cerurilor

În ceea ce priveşte dobândirea mântuirii, Preafericirea Sa a spus că „pocăinţa este singura care deschide uşile Împărăţiei Cerurilor”.

„Uşile pocăinţei sunt uşile Împărăţiei Cerurilor”, a completat Părintele Patriarh care a explicat de ce:

„Pentru că prin pocăinţă omul se goleşte de iubirea de sine egoistă şi se umple de iubirea smerită şi milostivă a lui Hristos. Dacă este plin de sine, nu are loc în sufletul lui iubirea milostivă şi smerită a lui Hristos”, a spus Preafericirea Sa.

Totodată, în cuvântul rostit în Duminica de după Botezul Domnului, Părintele Patriarh Daniel a vorbit „despre legătura dintre Botezul Domnului Iisus Hristos şi lumina Evangheliei Sale”, dar şi despre relaţia dintre „Taina Botezului şi Taina Pocăinţei ca porţi de intrare a oamenilor în Împărăţia lui Dumnezeu”.

„Lumina Botezului Domnului este lumina vieţii noastre şi lumina întregului univers. Botezul Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan ne arată că omul este centrul atenţiei şi al iubirii Preasfintei Treimi”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

În Duminica după Botezul Domnului a fost citită pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 4, versetele 12-17.

Foto credit: Ziarul Lumina

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente