Patriarhul României: „Harul lui Dumnezeu schimbă pe omul păcătos”

Biserica Ortodoxă se află duminică, 17 aprilie 2016, în Duminica a V-a din Postul Mare sau a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. În cuvântul rostit la Paraclisul Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a evidenţiat înţelesurile duhovniceşti ale textelor biblice citite astăzi de la Sfinţii Evanghelişti Marcu 10, 32-45 şi Luca 7, 36-50 (vezi mai jos).

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a spus că pofta de întâietate și de slavă deșartă se vindecă prin slujirea smerită a semenilor şi a explicat că nu cunoașterea personală a lui Iisus aduce slavă sau onoare, ci smerenia și faptele bune.

Numai iubirea jertfelnică este credibilă şi demnă de a fi cinstită

„Nu există o întâietate, o onoare, decât cea care se dezvoltă din smerenia iubirii jertfelnice. Este demn de a fi cinstit, de a fi respectat, cel care se jertfeşte pentru alţii. Numai iubirea jertfelnică este credibilă şi este demnă de a fi cinstită. Numai puterea iubirii jertfelnice este putere cu adevărat duhovnicească. Cealaltă putere, cea lumească, este de stăpânire asupra altora, iar Mântuitorul vrea să le spună ucenicilor că adevărata putere nu este de stăpânire asupra altora, ci de slujire a altora”, a spus Preafericirea Sa.

Dumnezeu Tatăl dăruieşte întâietatea

Evanghelia acestei Duminici, mai arată Patriarhul României, ne mai învață că întâietatea între oameni nu se caută, ci se primește. Mântuitorul Iisus Hristos cere ca să avem o permanentă luptă împotriva dorinţei de întâietate prin slujire, prin dăruirea de sine şi aici El dă pilda Sa. El Se face pildă tuturor prin însăşi iubirea jertfelnică pe care o arată. Evanghelia de astăzi în puţine cuvinte dezvoltă o învăţătură esenţială a Mântuitorului Iisus Hristos şi anume că dobândirea cinstei, dobândirea întâietăţii într-o comunitate nu trebuie să fie rezultatul unei ambiţii egoiste, unei dorinţe de slavă deşartă, ci aceasta vine din partea comunităţii pentru că s-a arătat iubire jertfelnică, slujire faţă de cei mulţi.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel mai arată că Evanghelia de astăzi se termină cu aceste cuvinte că „Fiul Omului nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”. Aici vedem că Mântuitorul Iisus Hristos răstoarnă logica puterii lumeşti, o înlocuieşte cu logica slujirii prin iubire smerită, jertfelnică, creatoare de comuniune în societate. Dacă nu domină această slujire a tuturor de către fiecare în parte atunci se creează adversitate, dezbinare, tulburare, în loc de comuniune. Avem o evanghelie cu o învăţătură plină de înţelepciune şi anume că întâietatea nu se caută, ci se dăruieşte şi Cel Care o dăruieşte este Dumnezeu Tatăl Care cunoaşte nu numai lucrarea, mulţimea faptelor bune ale oamenilor, ci şi starea lor sufletească. Şi când Dumnezeu rânduieşte o anumită cinstire o rânduieşte pentru multa curăţire sufletească a oamenilor.

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca – un exemplu de smerenie dobândită prin rugăciune unită cu postul şi cu pocăinţa

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca sărbătorită astăzi.

„Sfântul cu adevărat nu ştie că este sfânt, ci doar Dumnezeu ştie. El ştie că este un păcătos. De aceea, în rugăciunea de împărtăşire, în Biserica Ortodoxă noi folosim cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: «Dumnezeu a venit să mântuiască pe păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu». Nu a spus alţii sunt mai păcătoşi decât mine. Un exemplu de smerenie dobândită prin rugăciune unită cu postul şi cu pocăinţa este Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca. Este foarte important cunoaşterea convertirii, cunoaşterea schimbării vieţii ei într-un mod neaşteptat, într-un mod atât de dumnezeiesc încât a fost dată ca model de pocăinţă şi deşi este pomenită la 01 aprilie în fiecare an Biserica a rânduit, începând cu secolul al XI-lea, să fie pomenită şi acum în Duminica a V-a din Postul Sfintelor Paşti”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul României a mai subliniat faptul că viaţa Sfintei, aşa cum a povestit-o ea către Sfântul Cuvios Zosima, a fost povestită mai multor generaţii până când a fost fixată în scris în secolul al VII-lea de către Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (634-638). Această povestire a fost introdusă în Triod şi se citeşte la Denia de miercuri seara din săptămâna a V-a din Postul Mare.

„Sfânta Maria Egipteanca, nu numai că s-a pocăit şi a primit iertare de păcate, dar se lumina faţa şi întreg corpul când se ruga. Prin aceasta vedem cum harul lui Dumnezeu ca urmare a pocăinţei, a rugăciunii, a postului, schimbă pe omul păcătos şi îl face sfânt. De aceea a fost dată ca model pentru toţi creştinii şi în slujba dedicată ei se spune că este «înger în trup» şi într-o cântare mai precisă spune «necunoscând dumnezeieştile porunci ai întinat chipul cel dumnezeiesc, dar prin dumnezeiască purtare de grijă iarăşi l-ai curăţit îndumnezeindu-te cuvioasă prin faptele tale cele de sfinţire»”, a mai explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Duminica viitoare, Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica Floriilor.

Preluare Radio TRINITAS

***

„Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”. (Marcu 10, 32-45)

„În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel e femeia este aceasta care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea: iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis femeii: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace”. (Luca 7, 36-50)

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

Sesiune de admitere la extensia FTOUB din Roma

36 de candidați participă în perioada 21-23 septembrie 2017 la sesiunea de admitere a extensiei Facultății de Teologie Justinian Patriarhul, secțiunea Pastorală, din Roma. Prima probă a reprezentat-o testul de aptitudini socio-umane. La eveniment a…