Patriarhul Daniel: Smerenia multă este poartă deschisă pentru harul lui Dumnezeu

Patriarhul Daniel

Smerenia multă este poartă deschisă pentru harul lui Dumnezeu, a subliniat astăzi, 6 noiembrie 2016, Patriarhul României în cuvântul rostit în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală.

Creştinii ortodocşi se află în Duminica a 24-a după Rusalii. Biserica a rânduit ca astăzi, la Sfânta Liturghie, să fie citit textul evanghelic care ne prezintă Învierea fiicei lui Iair, dar şi vindecarea unei femei cu hemoragie, suferindă de 12 ani (vezi textul pericopei evanghelice mai jos). Ambele minuni au fost săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos din iubire milostivă.

Iubirea milostivă este cea care întăreşte, mângâie, consolează, oferă speranţă, sănătate şi viaţă celor aflaţi în mijlocul suferinţei şi a morţii

În cuvântul rostit în cadrul paraclisului „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că evanghelia de astăzi este o evanghelie a speranţei, a vindecării, a învierii, a luminării vieţii prin iubirea milostivă a lui Hristos.

Toate minunile pe care le săvârşeşte Mântuitorul Iisus Hristos le săvârşeşte din iubire milostivă şi smerită. În evanghelia de astăzi se întâlneşte smerenia lui Iair cu smerenia femeii bolnave şi cu smerenia lui Iisus Însuşi pentru că după ce a înviat pe fiica lui Iair, El a spus părinţilor: „Să nu spuneţi nimănui nimic”. Cu alte cuvinte, El ne arată smerenia Sa. El nu a făcut minunea aceasta ca să fie lăudat de oameni, ci a făcut-o din iubire milostivă pentru fiica moartă şi pentru părinţii îndureraţi. Aceasta este iubirea milostivă: cea care întăreşte, vindecă, mângâie, consolează, dă speranţă, sănătate şi viaţă celor aflaţi în mijlocul suferinţei şi a morţii.

Patriarhul României a evidenţiat şi faptul că Mântuitorul Iisus Hristos încurajează pe cei suferinzi şi întristaţi în faţa bolii, a suferinţei, dar şi în faţa morţii.

Femeii bolnave care avea o credinţă puternică şi multă smerenie i-a spus: „Îndrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace”. Iar lui Iair i-a spus: „Crede numai şi se va izbăvi”. Vedem aici două persoane diferite confruntate cu suferinţa, cu boala: Iair, mai marele sinagogii, şi femeia bolnavă de hemoragie timp de 12 ani, a precizat Părintele Patriarh.

Smereniei lui Iair i-a răspuns milostivirea lui Iisus, doctorul sufletelor şi al trupurilor

Ambele persoane (Iair şi femeia bolnavă) au în comun smerenia şi credinţa că Iisus poate să facă minuni, să ajute, să dăruiască sănătate, a spus Preafericirea Sa.

Acest conducător de sinagogă, Iair, este un om smerit. El cade în genunchi în faţa lui Iisus şi, cu multă smerenie în suflet, dar şi cu multă durere de tată care avea o singură fiică şi aceasta se lupta cu moartea, are certitudinea că numai Iisus îl poate ajuta. La smerenia lui Iair, mai marele sinagogii, a răspuns milostivirea lui Iisus, doctorul sufletelor şi al trupurilor. Vedem că smerenia acestui om şi credinţa lui, ambele consolidate prin încercarea suferinţa fiicei sale, sunt preţuite de Mântuitorul Iisus Hristos care răspunde rugăminţii acestui tată.

Smerenia profundă şi credinţa puternică a femeii suferinde sunt evindenţiate de Mântuitorul Hristos

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Hristos Domnul, care a cunoscut tainic sfiala, smerenia şi credinţa femeii suferinde de 12 ani, a întrebat „Cine s-a atins de Mine?” ca să scoată în evidenţă smerenia profundă şi credinţa puternică a acesteia.

Vedem multă smerenie şi multă credinţă la femeia bolnavă de hemoragie, suferind de 12 ani. Ea nu a avut curajul să spună de faţă cu oamenii care este boala ei. Nici nu a avut îndrăzneala să stea în faţa lui Iisus, ci pe furiş s-a atins de haina Lui şi o putere mare a ieşit din Iisus şi a vindecat-o acolo, în acea clipă când s-a atins de El. Sfiala, smerenia şi credinţa acestei femei au fost tainic cunoscute de Iisus. Când El a întrebat: „Cine s-a atins de Mine”, El, de fapt, a vrut să scoată în evidenţă smerenia profundă şi credinţa puternică a femeii care suferise de atâta vreme şi acum s-a vindecat. El voia să o arate tuturor şi de aceea i-a spus: „Îndrăzneşte fiică”. Când Iisus foloseşte cuvântul fiu sau fiică adresat unei persoane obişnuite înseamnă că a văzut în sufletul persoanei respective credinţă puternică. De aceea, numeşte pe cei care sunt credincioşi, fii şi fiice ale credinţei sau fii ai lui Avraam, părintele credinţei.

Smerenia multă este poartă deschisă pentru harul lui Dumnezeu

De asemenea, Preafericirea Sa a mărturisit că atât Iair, mai marele sinagogii, cât şi femeia bolnavă de hemoragie, sunt învăţători şi dascăli pentru noi.

Această femeie devine şi pentru noi un învăţător care ne arată că darul vieţii şi al sănătăţii vin de la Dumnezeu şi noi trebuie să ne îngrijim, să le cultivăm, să ne luptăm ca atunci când le-am pierdut să le recuperăm. Pe de altă parte, ea ne mai învaţă şi faptul că smerenia multă este poartă deschisă pentru harul lui Dumnezeu. Dumnezeu dăruieşte harul său celor smeriţi şi face minuni. Iair este, de asemenea, un învăţător pentru noi. Deşi este un conducător de sinagogă, un om cu vază în societate, el se smereşte, îngenunchează în faţa lui Iisus şi îl roagă să îl ajute, să îi vindece pe fiica sa bolnavă. Dar Iisus face şi mai mult, o înviază din morţi pentru că ea murise între timp. Vedem dragostea de tată smerit şi îndurerat a acestui Iair. El este prototipul părinţilor care suferă împreună cu copiii lor care suferă, care într-un fel preiau durerea copiilor şi o exprimă în faţa lui Dumnezeu, doctorul sufletelor şi al trupurilor.

Duminica a 24-a după Rusalii
(Învierea fiicei lui Iair)

Luca 8, 41-56

În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus şi mulţimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.

Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine.
Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul.

Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob, pe tatăl copilei şi pe mamă. Și toți plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

 

Foto: Ziarul Lumina

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente