Patriarhul Daniel: Canonul cel Mare este un dialog al omului păcătos cu propria conștiință

Patriarhul Daniel despre Canonul Cel Mare

Postul Mare este un timp de rugăciune mai intensă, o perioadă în care trebuie să unim rugăciunea smerită şi pocăinţa sinceră cu iubirea milostivă.

În acest răstimp, cântările liturgice îndeamnă la mai multă căinţă şi la întristarea cea după Dumnezeu, deoarece aceste lacrimi ard păcatul și spală sufletul păcătos, precum focul curăță fierul de rugină.

Cântările bisericești din timpul Postului Mare, spune Patriarhul Daniel, ne antrenează în interioritatea pocăinței.

Ele ne cheamă să privim nu atât la solemnitatea slujbelor exterioare, cât la sărăcia sufletului nostru slăbit de păcate pentru a aduna, prin smerită rugăciune, comori de lumină în inimă, aminteşte Preafericirea Sa.

O astfel de cântare, specifică Postului Mare, este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române evidenţiază faptul că acest imn liturgic se cântă în timpul Postului Păresimilor pentru a se arăta că toți oamenii au nevoie de pocăință și de iertare a păcatelor pentru a ajunge la mântuire.

Canonul este citit în patru părţi în primele patru zile ale Postului Mare, în cadrul Pavecerniţei Mari, şi integral în Joia din săptămâna a cincea a Postului Sfintelor Paşti.

Despre acest imn liturgic, Patriarhul Daniel spune că este un dialog al omului păcătos cu propria conștiință, luminată de citirea Sfintei Scripturi. El numeşte canonul drept medi­tație biblică și rugăciune de pocăință.

Potrivit cuvintelor Patriarhului nostru, Canonul cel Mare ne arată durerea și puterea pocăinței – leac și lumină a învierii sufletu­lui din moartea păcatului.

Păcatul pe care îl descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenești căzute, începând cu Adam și Eva. De aceea, Canonul cel Mare îmbină pocăința cu meditația la căderile în păcat sau biruința asupra păcatului, așa cum se văd acestea în Sfânta Scriptură.

Sufletul care se pocăiește plânge pentru că nu a urmat pilda luminoasă a drepților virtuoși, ci robia patimilor arătate în mulți păcătoși, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alții s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit, spune Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Referitor la conţinutul canonului, Patriarhul României ne învaţă că marii păcătoși care s-au pocăit și s-au ridicat din păcat și patimi devin nu numai dascăli ai pocăinței pentru întreaga Biserică, ci și rugători pentru cei ce se luptă cu păcatul sau se curăță de el prin pocăință.

Să Îl rugăm pe Hristos Domnul și pe toți sfinții Lui, ne îndeamnă Patriarhul nostru, să ne ajute cu rugăciunile lor și să ne dăruiască puterea de a simți în suflet roadele pocăinței din Postul Mare, adică sfințirea vieții, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: Noi dăruim ceea ce avem, postirea, ca să primim ceea ce nu avem, nepătimirea.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

Sesiune de admitere la extensia FTOUB din Roma

36 de candidați participă în perioada 21-23 septembrie 2017 la sesiunea de admitere a extensiei Facultății de Teologie Justinian Patriarhul, secțiunea Pastorală, la Roma. Prima probă a reprezentat-o testul de aptitudini socio-umane. La eveniment a…