Interviu | Vasile Bănescu: „Nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, școli și autostrăzi”

Catedrala Mântuirii Neamului va fi sfințită  în data de 30 noiembrie 2018, anul în care România va sărbători Centenarul. Într-un interviu pentru Jurnalistii.ro, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, a precizat că lucrările se află în grafic întrucât se lucrează în trei schimburi. Mai exact, peste 80% din volumul lucrărilor este finalizat și, în prezent, se lucrează la nivelul de la care începe construirea viitoarelor turle, ajungându-se la cota 62 de metri. 

Catedrala Națională nu va fi o construcție megalomanică, așa cum s-a speculat, pentru că, potrivit lui Vasile Bănescu, nu implică niciun exces arhitectonic, iar „rațiunea fondatoare a construirii Catedralei Naționale este cinstirea tuturor eroilor români din toate timpurile, inclusiv a celor de astăzi, soldați români ajunși pe fronturile de luptă unde România are angajamente militare”.

În cadrul interviului, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei le-a dat replica românilor care au votat viitoarea catedrală drept cel mai relevant kitsch, a povestit despre cum a luat naștere ideea construirii unui astfel de edificiu și a explicat de ce construirea Catedralei Mântuirii Neamului nu poate fi o „piedică” în calea construirii de spitale, școli și autostrăzi.

Jurnalistii.ro: Catedrala Mântuirii Neamului Românesc a fost desemnată de peste 10.000 de votanţi cel mai relevant kitsch românesc, în cadrul unui concurs organizat de Muzeul Kitsch-ului din România, în perioada 15-31 iulie. De ce credeți că românii au o aversiune atât de mare față de un edificiu care nici măcar nu este finalizat?

Vasile Bănescu: În primul rând, din ignoranță. A vorbi despre actuala Catedrală a Mântuirii Neamului, care se află într-un stadiu foarte avansat de construcție, ca despre un kitsch, trădează în primul rând o crasă superficialitate și necunoaștere a subiectului. Această Catedrală încă nu a prins conturul final. Poți să te pronunți în legătură cu arhitectura unui edificiu doar după ce acesta este finalizat, atunci când îl poți privi și aprecia în ansamblu. Așadar, cei care s-au grăbit să numească kitsch această construcție, care va fi una edificatoare ca simbol al demnității și identității naționale, au comis o mare eroare. Onest este să ne aplecăm atent asupra unui proiect pe care dorim să-l evaluam, să-l cercetăm riguros din mai multe puncte de vedere și doar ulterior să extragem o concluzie. Ideal este să ne pronunțăm în cunoștință de cauză, nu invers.

Această parțială aversiune publică față de subiectul ”catedrală” a rezultat așadar din ignorarea proiectului și a istoriei acestuia, precum și a rațiunilor care au stat și stau la baza lui. E nedrept și ilogic să judeci ceea ce nu cunoști.

S-a tot speculat că va fi o construcție megalomanică…

Așa cum am mai precizat, această Catedrală va fi o construcție zveltă, o construcție armonioasă, care împletește în mod fericit arhitectura bizantină cu elemente de arhitectură românească. În plan arhitectural, a împrumutat câteva dintre elementele cele mai reușite din arhitectura altor catedrale ortodoxe, reușind să ofere însă și o imagine originală care o va distinge foarte bine și foarte frumos. Va fi o biserică mare și nu mică pentru că va fi Catedrala Ortodoxiei românești. Din acest motiv, ea va impune, desigur, și prin dimensiunile sale, unele proprii și firești în context. Clădirea Catedralei situată peste cota +0,00 m se desfăşoară pe o lungime de 126,10 de metri, o lățime de 67,70 metri şi o înălţime de 120,00 metri până la baza crucii de pe turla principală. Când vorbim de o catedrală, nu vorbim despre o biserică obișnuită. Ea nu putea fi nici mică, nici din lemn, cum ironic s-a fredonat cândva, pentru că o catedrală e construită rarisim sau doar o singură dată în istoria unui popor. Ea e făcută să dureze în timp și invită la reflecție pe tema veșniciei. Ea este edificată ca să reprezinte spiritualitatea și identitatea creștină a unui popor. Exact acesta este și cazul Catedralei Naționale din București.

Dimensiunile sale nu sunt deloc disproporționate, ci bine gândite, conforme cu spațiul în care este amplasată și cu mistagogia creștină care stă la baza arhitecturii bisericești. Repet, această Catedrală este construită și ca simbol național și identitar, motiv pentru care nu va putea fi decât o catedrală frumoasă.

Pe cei care ignorant și grăbit o apreciază ca pe un kitsch îi rog să se pronunțe din nou la anul pe vremea aceasta, când Catedrala Națională va fi gata și când vor putea să o vadă în toată amploarea ei.

Nu este o construcție megalomanică, pentru că nu frizează niciun exces arhitectonic. Ea este proiectată să se integreze, inclusiv vizual, cât mai bine în spațiul care i-a fost destinat, ținând cont și de ambientul urban în care este construită. Ea va fi mărginită de alte patru edificii care vor avea multiple funcționalități: social-pastorală, culturală, filantropică și medicală. Va fi, de asemenea, sediul unui Muzeu al Creștinismului Românesc care va fi situat la nivelul ei inferior. Clădirile anexe (de înălțime mult mai redusă) vor fi construite după finalizarea construcţiei Catedralei. Acestea vor oferi spaţii pentru cazarea şi hrana pelerinilor, pentru activităţi pastorale, culturale, sociale şi medicale ale Bisericii. Alături de Catedrală va fi amenajat un parc având o suprafaţă de cinci hectare, care va cuprinde multe spaţii verzi, unele fiind special amenajate pentru copii.

Ridicarea unei catedrale în vremea noastră, într-o țară în care mass media preponderent secularizate nu privesc cu ochi buni nici măcar construirea unei biserici de cartier, constituie un subiect foarte ușor de manipulat negativ. Acesta este încă un motiv care poate explica aversiunea față de proiectul catedralei, aversiune promovată mai ales în spațiul mediatic în care temele religioase, faptul religios însuși și problematica amplă a Bisericii sunt tratate cu o descalificantă rea-voință și superficialitate.

Deseori, se pune în balanță construirea unei biserici cu construirea unui spital…

Ne amintim de lozinca total manipulatoare ”Vrem spitale, nu catedrale”, strigată de grupuscule cu identitate dubioasă și care masca viclean o crudă realitate: spitalele de la noi se închid din lipsă de personal (exodul medicilor din România), nu din lipsă de bani. Bugetul Ministerului Sănătății este, firesc, unul consistent, dar în ciuda acestui fapt nu s-au construit și nu se construiesc spitale, ceea ce ne amintește încă o dată de marea corupție din spațiul românesc. Se închid școli din cauza lipsei de elevi, natalitatea din România devenind crunt îngrijorătoare, și nu se construiesc școli, deși bugetul Ministerului Învățământului ar permite lucrul acesta. Dacă stăm să analizăm atent și onest, ne confruntăm cu mai multe sofisme: nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, școli și autostrăzi, ci din cauza corupției și a unor politici sociale proaste sau prost aplicate la nivelul acestor domenii esențiale, dar vitregite în ultimele două decenii în România.

Pe de altă parte, nu e nimic nefiresc în faptul că Biserica edifică, printre multe alte așezăminte social-filantropice, și biserici. Nu poți pretinde răstit Bisericii să construiască autostrăzi și spitale decât dacă ții să te faci de râs, pentru că menirea ei fundamentală nu este aceea a unui minister al construcțiilor publice, ci una ramificată: pastoral-misionară, social-filantropică, culturală, adică una prin excelență soteriologică, moral-spirituală. Patriarhia Română derulează momentan proiecte social-filantropice în număr de aproximativ 700, programe care includ și așezăminte medicale, farmacii, case de bătrâni, așezăminte pentru copii.

În acest moment, Biserica Ortodoxă Română este instituția cu cea mai coerentă și amplă activitate social-filantropică din România, fapt evident, dar în mare măsură ignorat de mass-media.

Oamenii se inflamează îndeosebi atunci când se alocă bani, cum s-a întâmplat și în urmă cu câteva zile când PMB v-a alocat un milion de euro…

De-a lungul timpului, statul român s-a implicat, în mod justificat, în sprijinirea construirii Catedralei. Cele trei surse de finanțare ale Catedralei Mântuirii Neamuluisunt, conform Legii Catedralei (nr. 261/2005), Patriarhia Română, Guvernul României prin Secretariatul de Stat pentru Culte, și autoritățile locale, primăriile.

Guvernul a alocat anual sume variate, după posibilități, ceea ce face pentru toate cultele religioase din România care au proiecte în derulare. Uneori și unele primării au făcut acest lucru, mai ales Primăria Generală a Capitalei, întrucât Catedrala va deveni un punct esențial al orașului București. Sprijinul oferit de statul român este menit să contribuie și la punctarea fructuoasă a Centenarului din 2018, când sărbătorim nașterea statului român modern, amplu proces istoric la care BOR a avut o contribuție extraordinar de importantă. Acest lucru se uită azi. Se mai uită și cât de fertilă a fost în istorie relația dintre Biserica Ortodoxă și Statul român, relație de cooperare care și astăzi este firesc să meargă mai departe pentru că Biserica Ortodoxă și cultele religioase în general suplinesc major statul în zona socială, culturală și filantropică. Această relație stat – culte este cât se poate de firească și orice stat înțelept alege să cultive atent această relație, să sprijine cultele religioase care nu fac decât să coaguleze în societate un bine consistent, dar mai greu de cuantificat: un bine de natură morală și spirituală. Este și cazul relației dintre statul român și BOR care sunt parteneri într-un raport firesc de sprijinire reciprocă. De aceea, statul român a alocat din când în când fonduri pentru edificarea unei Catedrale Naționale. Este și cazul celorlalte state din Europa, ortodoxe sau nu, care au catedrale naționale reprezentative.

Nu există prea multe biserici în România. Cele care au fost construite după 1990 au fost construite pentru că acest lucru se impunea, inclusiv la solicitarea credincioșilor. Se știe că sub comunism procesul de urbanizare forțată era și o formă de secularizare agresivă, cartierele construite neincluzând nicio biserică. Chiar și în acest moment există, raportat la numărul de credincioși ortodocși, un număr insuficient de biserici. În cazul altor culte religioase lucrurile stau cu totul altfel. Prea puțini știu că cel mai mare număr de locașuri de cult din România nu aparține Bisericii Ortodoxe, ci celorlalte culte. Doar 37,9% dintre lăcașurile de cult construite după 1989 aparţin BOR. Credincioşii ortodocși, care reprezintă 86,45% din populaţia României, deţin doar 59,9% din numărul total al lăcașurilor de cult, iar celelate culte recunoscute au 40,1% dintre acestea.

În București, raportat la media ortodoxă națională, numărul de biserici este subreprezentat. La o populație rezidentă de 1.587.951 de locuitori ortodocşi există 260 de biserici ortodoxe (parohiale, mănăstirești, capele, paraclise), adică un lăcaș de cult pentru 6.108 locuitori.  Într-o situație centralizată, prezentată de Secretariatul de Stat pentru Culte, se arată în mod clar că Biserica Ortodoxă Română rămâne cultul cu cele mai puţine biserici raportat la numărul de credincioşi, situaţia fiind problematică în Bucureşti, unde fiecare dintre bisericile existente deserveşte mai mult de 6.000 de persoane. Nimic din această nudă realitate nu reprezintă însă un subiect de interes pentru mass-media din România, ceea ce este nedrept și trist.

În ce stadiu se află lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului?

Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului a fost fixată pe 30 noiembrie 2018, chiar de ziua Sfântului Apostol Andrei, unul dintre hramurile Catedralei. Primul hram este Înălțarea Domnului care coincide și cu Ziua Eroilor. Subliniez constant că această Catedrală, al cărei proiect datează de aproape 140 de ani, este un monument creștin dedicat tuturor eroilor români din toate timpurile. Așa a și fost gândit proiectul inițial.

Mihai Eminescu este cel care a vorbit pentru prima dată despre necesitatea construirii unei Catedrale Naționale în 1885, dar despre el, ideea sa și articolul său din ziarul Timpul nu vorbește azi nimeni la televizor.

După războiul de Independență (1877-1878) s-a pus problema ridicării unei catedrale reprezentative în amintirea și spre pomenirea tuturor eroilor români care și-au dat viața pentru nașterea statului român.

Catedrala are și o necesitate practică, desigur. Actuala așa-zisă catedrală patriarhală este o modestă biserică de mănăstire din secolul al XVII-lea, devenită total neîncăpătoare de mulți ani de zile. Construirea viitoarei Catedrale este și o compensare la nivel istoric în urma demolării atât de multor biserici în perioada regimului comunist. Chiar în zona de construire a noii Catedrale au fost demolate trei biserici, iar alte două au fost translate.

Rațiunea fondatoare a construirii Catedralei Naționale este însă cinstirea tuturor eroilor români din toate timpurile, inclusiv a celor de astăzi, soldați români ajunși pe fronturile de luptă unde România are angajamente militare și unde, din nefericire, se întâmplă adesea ca unii dintre ei să moară. Toți vor fi pomeniți aici. Viitoarea Catedrală va servi inclusiv ca spațiu pentru ceremoniile de la marile sărbători naționale. În ea se vor oficia slujbele dedicate eroilor. Catedrala va fi, inevitabil, și un centru de interes turistic.

Veți reuși să vă încadrați în timpul scurt care v-a mai rămas pentru a putea sfinți Catedrala pe 30 noiembrie 2018?

Stadiul lucrărilor este unul foarte avansat. Peste 80% din volumul acestora este finalizat. Se lucrează deja la nivelul de la care începe construirea viitoarelor turle și s-a ajuns deja la cota 62 de metri. Nu peste mult timp, se vor instala și cele șase clopote ale Catedralei Naționale. Cel mai mare dintre ele are 25 de tone și se știe că au fost fabricate în Austria, la Innsbruck, într-una dintre fabricile cu cea mai lungă tradiție în domeniu din  Europa. În legătură cu clopotul cel mare, în perfectă necunoștință de cauză, s-au emis a priori temeri și critici legate de sunetul puternic al acestuia, care i-ar putea deranja pe cei din vecinătate. Vreau să-i liniștesc pe cei care citesc acest interviu și să le spun că acest clopot va fi montat la o mare înălțime, mult deasupra tuturor clădirilor din jur, iar ferestrele din turla clopotniței principale vor avea un sistem de jaluzele reglabile care vor orienta sunetul în așa fel încât acest sunet amplu și frumos să nu deranjeze pe nimeni, nici măcar pe criticii actuali ai proiectului Catedralei.

Așadar, stadiul lucrărilor este foarte avansat și se lucrează într-un ritm neîntrerupt, în trei schimburi. Ritmul alert este dictat și de grija de a nu se degrada lucrurile deja făcute. O lucrare de această amploare trebuie finalizată într-un termen rezonabil. Viitoarea Catedrală va avea 370 de ferestre și 27 de uși, acestea din urmă din bronz. Ea va putea găzdui în timpul slujbelor și evenimentelor aproximativ 5.000 de persoane. După sfințire, vor urma lucrările interioare, mai precis realizarea picturii murale sau, eventual, a mozaicurilor.

Sub cota zero a Catedralei va exista și un paraclis, în care se va oficia zilnic sfânta Liturghie.

Cum a fost stabilit numele catedralei?

Numele Catedralei Mântuirii Neamului a fost stabilit în secolul al XIX-lea, atunci când s-a pus problema întocmirii proiectului și încă se păstrează, deoarece, în limbajul vremii, mântuirea neamului însemna eliberarea poporului român de sub stăpânire străină. ”Mântuirea” are în acest context sensul de ”eliberare”, iar cuvântul ”neam” are înțelesul de ”popor”. Numele originar al Catedralei nu are așadar o conotație religios-teologică, ci una istorică. Din rațiuni deja clare, ea se numește astăzi și Catedrala Națională.

De ce sumă mai este nevoie pentru finalizarea lucrărilor?

Până în acest moment, s-au cheltuit 81 de milioane de euro cu TVA inclus și s-au plătit către stat 14,5 milioane de euro ca TVA. Costul final al catedralei este cert stabilit la suma de 91 de milioane de euro cu TVA inclus, urmând ca la final să se mai întoarcă la stat sub formă de TVA încă 16,5 milioane de euro. Mai este nevoie așadar de 10 milioane de euro în acest moment. Banii vor veni de la Patriarhia Română, parțial de la statul român și, o mare parte, din donații.

Acest proiect a mobilizat foarte mulți români care au ales să doneze discret, oameni din toate categoriile sociale, oameni despre care nu se vorbește la televizor. Recent, a fost totuși dat publicității cazul unei vârstnice femei care, dintr-o pensie foarte mică, a strâns 10.000 de lei pe care i-a donat pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Un gest cu adevărat extraordinar. Această Catedrală se ridică așadar și cu sprijinul donatorilor privați din țară și străinătate, care, din puținul lor, dar în număr foarte mare, fac donații. Pulsul real al atașamentului oamenilor față de viitoarea Catedrală Națională este unul care nu răzbate, din păcate, în zona mediatică.

Cine dorește poate face această donație la sediul contabilității Patriarhie Române, prin SMS sau prin transfer bancar.

Foto credit: Robert Nicolae/Agenția de știri Basilica

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

Pastorale Crăciun 2017 | PS Ignatie către părinţi: De modul cum le transmiteţi credinţa Bisericii noastre copiilor, depinde frumuseţea şi curăţia neamului nostru românesc

Episcopul Huşilor atrage atenţia în scrisoarea pastorală transmisă cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului asupra provocărilor cu care se confruntă tinerii în ziua de astăzi. Părinţii au o mare responsabilitate, întrucât de modul cum le este…