În prezent, în capitala Serbiei, Belgrad, se constată aceeași situație pe care o trăim în București. „Saborna Crkva” – Catedrala ortodoxă a Patriarhiei Serbiei, pusă sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, se dovedește neîncăpătoare pentru credincioșii dornici să participe la sfintele slujbe. Monument istoric aflat în centrul capitalei, martor a numeroase evenimente de seamă ale poporului sârb, își va păstra pentru totdeauna locul cuvenit în inimile oamenilor care regăsesc în ea mândria națională specifică balcanicilor. Pentru a dăltui în piatră această mândrie națională, vecinii noștri de la sud au construit însă o nouă catedrală, închinată Sfântului Sava Nemanja, întemeietorul și primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Catedrala care a devenit cea mai mare biserică ortodoxă din lume s-a ridicat pe platoul Vracear, acolo unde turcii au incendiat moaștele Sfântului Sava în 1594.
Biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” continuă să fie Catedrală patriarhală a Serbiei, cel puțin până la sfințirea Catedralei „Sfântul Sava”. Situată în centrul vechi al capitalei, chiar vizavi de reședința Patriarhiei, a fost ridicată pe locul Bisericii Sfântului Arhanghel Mihail din zona Porții Varoš. Acesta fusese singurul lăcaș ortodox tolerat în Belgradul ocupat de otomani, devenit în secolul al XVI-lea catedrală și scaun mitropolitan. Dominația străină a lăsat urme adânci asupra bisericii care la începutul secolului al XIX-lea era aproape de ruină. Prințul Miloš Obrenovi al Serbiei a hotărât construirea unei noi catedrale ce s-a ridicat între anii 1837 și 1840. Așa a luat naștere unul dintre cele mai importante monumente bisericești, culturale și artistice din Serbia, ce îmbină armonios fațadele neoclasice cu turnul-clopotniță baroc. Cei mai mari artiști sârbi ai vremii și-au dovedit măiestria în detaliile lucrate pentru împodobirea bisericii.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
