Viața veșnică se dobândește prin milostenie – Predica Patriarhului României la Duminica a XII-a după Rusalii

Evanghelia Duminicii a XII-a după Rusalii (Tânărul cel bogat) Matei 19, 16-26

În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul: Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: ‘Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți’. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Iisus i-a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință.

†Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia Duminicii a XII-a după Rusalii prezintă întâlnirea dintre un tânăr bogat și Mântuitorul Iisus Hristos, evidențiind o mulțime de învățături duhovnicești pentru viața noastră creștină. Tânărul bogat din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei reprezintă pe omul care, deși are o situație materială bună, deși este corect din punct de vedere moral și religios, caută totuși ceva mai mult decât poate să-i ofere avuția materială.

Hristos ne oferă pildă de smerenie

Constatăm din Evanghelia de astăzi că Mântuitorul Iisus Hristos mai întâi i-a spus acestui tânăr că nu dorește să fie numit bun pentru că numai Dumnezeu este bun. Prin aceasta Mântuitorul ne arată mai întâi smerenia Sa, și anume că nu așteaptă să fie lăudat sau să fie măgulit, ci toată lauda care I se aduce Lui, El o întoarce spre Dumnezeu. Pe de altă parte, în comportamentul tânărului care-l numește pe Iisus ‘Bunule Învățător’ (Matei 19, 16) se poate citi nu numai un respect deosebit sau un comportament cuviincios, ci și convingerea sa că Iisus învață nu doar prin înțelepciune, ci și prin bunătate. Desigur, el a auzit despre Iisus că a ajutat pe mulți oameni să-și schimbe viața, să se ridice din boală și din păcate. De aceea, probabil nu I-a zis lui Iisus ‘Înțeleptule Învățător’, ci ‘Bunule Învățător’. Când aude Mântuitorul Iisus Hristos ce preocupare are acest tânăr, și anume ‘Ce bine să fac ca să am viața veșnică?’ (Matei 19, 16) sau în Evanghelia după Marcu ‘Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică’ (Marcu 10, 17), Hristos Domnul îi răspunde: ‘De vrei să intri în viață, păzește poruncile’ (cf. Matei 19, 17). Atunci tânărul a întrebat: ‘Care?’ Iar Mântuitorul Iisus Hristos răspunde citând poruncile principale din Vechiul Testament, și anume: ‘Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți’ (Matei 19, 18-19). Această din urmă poruncă a adăugat-o Mântuitorul Iisus Hristos la poruncile cunoscute. Atunci tânărul I-a răspuns: ‘Toate acestea le-am păzit din copilăria mea’ (Matei 19, 20), se spune în Evanghelia după Matei, iar în cea după Marcu: ‘Acestea toate le-am păzit din tinerețile mele’ (Marcu 10, 20). Auzind că el a păzit încă din copilărie toate aceste porunci, Mântuitorul îi spune: ‘Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi’ (Matei 19, 21). La auzul acestui sfat pe care l-a dat Mântuitorul unui tânăr bogat care împlinise în viața lui poruncile din Vechiul Testament, tânărul ‘a plecat întristat, căci avea multe avuții’ (cf. Matei 18, 22), spune Evanghelia. El n-a mai întrebat nimic, n-a mai răspuns nimic, nu s-a explicat, ci a plecat. A plecat întristat. Iar Mântuitorul Iisus Hristos îi respectă tăcerea și întristarea lui. Nu-l consolează și nu schimbă sfatul dat lui, pentru că Iisus i-a dat sfatul cel bun, chiar dacă tânărul bogat nu-l putea împlini imediat, ci după o luptă interioară cu el însuși.

Atașarea de bogății face anevoioasă mântuirea

După plecarea acestui tânăr bogat, evlavios și moral, dar totuși neputincios în a împlini sfatul pe care l-a primit, Iisus S-a întors către ucenici și le-a zis: ‘Adevărat zic vouă, că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă, că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu’ (Matei 19, 23-24). Prin cămilă poate fi înțeles animalul respectiv sau, prin asemănarea termenilor în limba greacă, poate fi înțeleasă o funie: ‘Mai ușor trece funia prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția cerurilor’ . Unii tâlcuitori mai spun că exista în Ierusalim o poartă îngustă numită ‘Urechile Acului’, iar când o cămilă trecea prin această poartă, ea trebuia să îngenuncheze, adică să se aplece mult, întrucât poarta era strâmtă și joasă. Dar, indiferent de interpretarea dată cuvântului cămilă, Iisus vorbește de o dificultate a bogaților, nu de o imposibilitate totală de a intra în Împărăția cerurilor. Mirați sau uimiți de aceste cuvinte ale lui Iisus, ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: ‘Cine poate să se mântuiască?’ (Matei 19, 25). Iar El i-a privit în față. Amănuntul acesta pe care îl evidențiază Evanghelia, și anume că Iisus nu doar le-a vorbit, ci i-a privit în față, este foarte important. Prin privirea Sa direct în fața ucenicilor, El a voit să fixeze și mai mult în sufletele lor adevărul învățăturii pe care îl rostește prin următoarele cuvinte: ‘La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință’ (Matei 19, 26). Când i-a privit pe ucenici în față, Mântuitorul Iisus Hristos a privit și în viitorul acestui tânăr care a primit invitația de a deveni și el ucenic al lui Hristos, pentru că i-a zis: ‘Vinde averea ta… și vino și urmează-Mi’ (Matei 19, 21), adică vino și te fă ucenic al Meu.

Ajutorul lui Dumnezeu transformă imposibilul în posibil

Evanghelia se termină cu o constatare a dificultății intrării celor bogați în Împărăția cerurilor, dar și cu speranță dată de Mântuitorul Iisus Hristos, și anume că adesea ceea ce este cu neputință pentru oameni devine posibilitate când ei primesc ajutorul lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face omul prin propriile sale forțe, sau prin propriile sale puteri sufletești, el poate totuși realiza cu ajutorul lui Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu. De aceea, Sfinții Părinți ai Bisericii au văzut în cuvintele Mântuitorului cuvinte de speranță, dar și de cunoaștere a viitorului tânărului bogat care a plecat întristat. În acest sens, potrivit Tradiției, după o luptă mare cu el însuși, timp de un an, acest tânăr bogat s-a hotărât, în sfârșit, să împlinească sfatul lui Iisus. A vândut averea sa, a împărțit banii săracilor și L-a urmat pe Iisus.

Sufletul omului nu se poate mulțumi doar cu bunurile pământești

În primul rând învățăm de la acest tânăr bogat, evlavios și moral că totuși omul, chiar dacă are o situație materială asigurată în lumea aceasta, bunurile materiale limitate și trecătoare nu pot niciodată să-i dea sentimentul împlinirii, al desăvârșirii și nici arvuna vieții veșnice , pentru că sufletul omului, creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic și nesfârșit, este în căutare permanentă a lui Dumnezeu Cel veșnic și nesfârșit, Cel netrecător și nelimitat. E atât de mare sufletul omului, încât nimic din lumea aceasta materială nu-l poate mulțumi pe deplin, nimic din ceea ce este trecător pe pământ nu poate răspunde dorinței lui de viață veșnică. Nimic din ceea ce este limitat nu poate corespunde dorinței lui de iubire nelimitată. Numai Dumnezeu Cel veșnic și nesfârșit în iubirea Sa poate umple sufletul omului cu viață și iubire veșnică. Aceasta este adâncimea căutării existențiale din întrebarea tânărului evlavios și bogat: ‘Ce bine să fac ca să moștenesc viața veșnică?’ Întrebarea lui era cea mai frumoasă întrebare, nu numai pentru un tânăr, ci pentru orice om. Sfântul Ioan Gură de Aur confirmă această frumusețe unică a întrebării tânărului: ‘Ce bine să fac ca să moștenesc viața veșnică?’ când zice: ‘Ce folos avem de viața aceasta trecătoare, dacă în timpul ei nu căutăm viața veșnică netrecătoare?’ O mulțime de tineri astăzi sunt preocupați cum să-și facă o carieră, cum să-și construiască sau să-și cumpere o casă, cum să-și întemeieze o familie trainică, cum să-și asigure o situație materială bună pentru un trai decent. Puțini însă sunt tinerii care își pun întrebarea: ‘Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?’ Aceștia puțini sunt tinerii credincioși care știu că mai întâi trebuie să caute Împărăția lui Dumnezeu, iar celelalte se vor adăuga ca binecuvântare de la Dumnezeu în viața lor. De aceea, în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu, în capitolul X, după ce tânărul bogat I-a spus lui Iisus: ‘Toate aceste porunci le-am păzit din tinerețile mele’ (Marcu 10, 20), ‘Iisus l-a privit cu dragoste’ (cf. Marcu 10, 21). A privit cu drag căutarea lui sinceră, adică dorința lui de-a dobândi viața veșnică.

Nu este suficient să nu săvârșești răul, ci trebuie să faci mult bine

Din Evanghelia de astăzi mai învățăm un alt adevăr fundamental: că nu este suficient să fii evlavios și credincios, nu e suficient să fii corect în comportamentul tău moral față de oameni, nu e suficient să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu minți sau să nu înșeli, să nu mărturisești strâmb. Nu este suficient să te abții de la rău, ci trebuie să faci și mult bine ca să fii desăvârșit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârși acest tânăr bogat față de aproapele său era ajutorarea săracilor, milostenia față de ei. Tânărul bogat era un om moral și evlavios, dar zgârcit . Bogatul evlavios și corect din punct de vedere moral era totuși în adâncul inimii un om zgârcit, prea mult înrobit de avuție și prea puțin darnic. Iar Mântuitorul Iisus Hristos vrea să îi spună tânărului bogat că va fi desăvârșit numai când va fi și milostiv sau darnic. Din Evanghelie se constată dificultatea omului de a se dezlipi de avuțiile sale limitate și trecătoare, pentru a dobândi daruri cerești netrecătoare, de a renunța la ceva material și trecător, pentru a se uni cu Cineva netrecător, cu Dumnezeu Însuși. Deci, Hristos Domnul ne arată că nu ne putem mântui numai prin evlavie dacă nu suntem și milostivi, mai ales dacă avem multe bunuri materiale. Când nu posedăm bunuri materiale sau bani, milostenia noastră se poate arăta prin cuvântul bun, prin fapta bună, prin sfătuirea bună și mai ales prin rugăciunea pentru altul. Însă, când avem bogății materiale, milostenia se arată mai ales ajutându-i pe cei săraci. De aceea, Biserica nu a dezvoltat în istorie numai Liturghia, ci și Filantropia, adică ajutorarea celor nevoiași atât duhovnicește, cât și material. Tânărul bogat primește de la Iisus sfatul de a renunța la ceea ce are în jurul lui pentru a dobândi comoară în inima lui și în ceruri. De fapt, toate lucrurile materiale se adună în jurul nostru, dar fapta bună se imprimă în sufletul nostru ca o lumină pe care o purtăm cu noi în veșnicie. De aceea, Iisus îi cere tânărului bogat să renunțe la ceva și să urmeze pe Cineva. ‘Urmează-Mi Mie’ înseamnă intră în legătură de iubire veșnică cu Dumnezeu Care arată oamenilor iubirea și bunătatea Sa în Hristos Cel Bun și Milostiv. Vedem aici prefigurarea tainei Bisericii. ‘Urmează-Mi Mie’ înseamnă fă-te ucenic al Meu, intră în comuniune cu Mine și în comunitatea celor care Mă urmează. Mântuitorul îl îndeamnă pe tânăr, de fapt, să devină creștin, împreună cu ucenicii Săi Apostoli. Ca să fii desăvârșit, trebuie să fii următor lui Hristos, să fii în legătură vie cu Persoana Lui și să fii milostiv ca El, pentru că El este bogăția cea veșnică, nelimitată și netrecătoare. ,,Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis’ (Ioan 17, 3).

Din Evanghelia de astăzi vedem și faptul că nu este ușoară dobândirea desăvârșirii, că schimbarea în bine înseamnă o luptă cu noi înșine, adesea cu multă întristare. Uneori ne întristăm când Hristos prin Evanghelie ne cheamă să ne schimbăm viața în bine, să dărâmăm idolii lăcomiei și mândriei ascunși în inima noastră și să lăsăm în locul lor să vină lumina și iubirea lui Hristos Cel milostiv. Dar toate sunt cu putință celui care caută sincer viața veșnică și cere ajutorul sau harul lui Hristos.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca prin harul Său să devenim tot mai milostivi, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!

* Text revizuit de autor în anul 2011

(Predica este preluată de pe site-ul www.ziarullumina.ro și publicată în ziarul ‘Lumina de Duminică’ din data de 4 septembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente