Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, numită și Săptămâna Mare, este perioada în care credincioșii se pregătesc în mod special pentru Înviere, o perioadă care strălucește smerit mai ales prin rânduielile liturgice, unice în tot anul.
În săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujbele Triodului se caracterizează prin melodii tânguincioase, prin cântări ce evidențiază pocăința și durerea sufletească, printr-un dramatism prezent și în rânduiala slujbelor, și în sufletele credincioșilor.
Acum ni se cere să arătăm roadele faptelor din timpul „alergării celor 40 de zile” și să primim pe Hristos la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri începe în Duminica Floriilor, seara, la Vecernie, iar Constituțiile Apostolice, precum și Sfinții Părinți poruncesc să postim în această săptămână gustând numai pâine, sare, legume și apă. Se dezleagă la untdelemn și vin numai în Sfânta și Marea Joi. În Vinerea și Sâmbăta Mare, dacă sănătatea îngăduie, nu se va gusta nimic până seara. Pentru cei neputincioși sau prea bătrâni care nu pot posti atât de aspru se recomandă să țină post după putere, potrivit sfatului duhovnicului.
Ceasuri de priveghere
În Duminica Floriilor, seara, în toate bisericile s-a săvârșit denia, care este, de fapt, Utrenia zilei de luni. După cum aflăm de la ieromonahul Makarios Simonopetritul, în Palestina, Duminica Stâlpărilor era ziua în care se reîntorceau în mănăstire monahii ce ieșiseră din ea pentru a petrece cele 40 de zile de post în singurătatea deșertului. Acest obicei local a fost asumat și transpus de Triod. „Veniți cei de prin pustii, de prin munți și de prin peșteri, adunați-vă împreună cu noi, ținând stâlpări, ca să întâmpinăm pe Împăratul și Stăpânul, că vine să mântuiască sufletele noastre.”
În toate zilele săptămânii acesteia se săvârșesc deniile, slujbe specifice Postului Mare (de la slavonescul „vdenie” – priveghere sau slujbă de noapte). Potrivit unei rânduieli asemănătoare acestei denii, se săvârșesc și celelalte denii până miercuri seara, iar rânduiala lor completă se găsește în Triod. În zilele de luni, marți și miercuri dimineața se săvârșesc slujba Ceasurilor, a Obedniței și Vecernia unită cu Liturghia Darurilor înainte sfințite. De asemenea, o rânduială mai puțin cunoscută mirenilor și care se săvârșește mai ales la mănăstiri este aceea a citirii stâlpilor Evangheliilor. Stâlpii Evangheliilor se citesc în această săptămână în zilele de luni, marți și miercuri, la Ceasurile al treilea, al șaselea și al nouălea, împărțindu-se cele patru Evanghelii în nouă părți.
Ziua Cinei celei de Taină
În Sfânta și Marea zi Joi, așa cum este mărturisit în sinaxarul Utreniei, dumnezeieștii Părinți, care pe toate le-au rânduit bine, urmând predaniilor dumnezeieștilor Apostoli și Sfintelor Evanghelii, ne-au lăsat spre prăznuire patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor; Cina cea de Taină, adică încredințarea înfricoșătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire și Vânzarea Domnului.
În această zi, dimineața, se citesc Ceasurile al treilea, al șaselea și al nouălea (fără stâlpi și fără catisme), apoi Obednița și Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La rânduiala Proscomidiei din această zi, preotul scoate încă un Sfânt Agneț pentru împărtășirea bolnavilor și a pruncilor din tot cursul anului. Acest Sfânt Agneț va fi sfărâmat, uscat și pregătit marți, în Săptămâna Luminată, la Utrenie, iar mai apoi așezat în Sfântul Chivot ce se află pe Sfânta Masă. La anumite perioade de timp, dar nu în fiecare an, Bisericile autocefale sfințesc, în Joia Mare, Sfântul și Marele Mir.
De asemenea, la Liturghia din Joia Mare, la unele catedrale chiriarhale și mănăstiri are loc și o rânduială mai specială, „Spălarea picioarelor”, ce se săvârșește după citirea Rugăciunii amvonului. Atunci preotul sau arhiereul iese din biserică, așa cum este îmbrăcat, cu cădelnița în mână și cu făclii aprinse la locul special pregătit pentru spălare și unde sunt rânduiți 12 frați care vor fi spălați de către cel mai mare. Între cei 12 frați trebuie să se afle și un portar, și un econom, spre amintirea lui Petru. Cei 12 frați cântă psalmul 50, iar apoi cântăreții cântă tropare din Canonul zilei. „Arătat-a ucenicilor, Stăpânul, chip de smerenie. Că Cel ce îmbracă cerul cu nori S-a încins cu ștergarul și Și-a plecat genunchii pentru a spăla picioarele slugilor; întru a Cărui mână este suflarea tuturor celor ce sunt (din Cântarea a 5-a, Glasul al 6-lea).
Apoi se cântă stihirile spălării, care sunt o invitație la smerenie, la pocăință, spre împlinirea poruncilor dumnezeiești și spre curățire sufletească: „Cel ce Te-ai încins cu ștergarul și ai spălat picioarele ucenicilor, Hristoase Dumnezeule, spală gândul sufletului nostru, și ne încinge pe noi cu legătură duhovnicească, spre a face poruncile Tale și a cânta bunătatea Ta”.
Potrivit rânduielii, după spălarea picioarelor, slujitorul rostește această rugăciune: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce, după multă mila Ta, Te-ai smerit pe Tine însuți luând chip de rob; Care în vremea patimilor Tale celor mântuitoare și făcătoare de viață, de bunăvoie ai voit a cina cu Sfinții Tăi Ucenici și Apostoli, și după aceea Te-ai încins cu fota și ai spălat picioarele lor, dându-le lor chip de smerenie și de dragoste unul către altul, și ai zis: Precum am făcut Eu vouă, așa și voi să faceți unul altuia, însuți și acum Stăpâne, vino în mijlocul nevrednicilor robilor Tăi, care urmăm pildei Tale și spală toată întinăciunea și necurăția sufletelor noastre; ca spălând praful ce s-a lipit de noi prin păcate și ștergându-ne unul pe altul cu ștergarul dragostei, să putem plăcea Ție în toate zilele vieții noastre și să aflăm milă înaintea Ta”.
Tot în Sfânta și Marea Joi, seara, se săvârșește denia celor 12 Evanghelii. Cuprinsul principal al deniei îl alcătuiesc cele 12 Evanghelii, care se citesc în tot cursul slujbei, Sfânta Evanghelie fiind așezată pe analog în fața ușilor împărătești. La finalul fiecărei Evanghelii citite se zice: „Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ție, Doamne, slavă Ție”, fiind astfel preamărită îndelunga-răbdare a Domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, în cadrul acestei Utrenii sunt cântate cele 15 antifoane speciale ale zilei, iar când se ajunge la Antifonul al 15-lea: „Astăzi s-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape”, se trag clopotele, iar preotul purtând pe umeri Sfânta Cruce o așază în mijlocul bisericii spre închinare, o cădește de trei ori și face trei metanii mari. La finalul Antifonului al 15-lea se cântă sedelna „Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tău, pe Cruce fiind pironit și cu sulița împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ție!”, ce se mai rostește în taină de preot la Proscomidie. Urmează mai apoi celelalte după rânduială, între care mai sunt rostite Fericirile, cu cele nouă stihiri, precum și Prochimenul special „Împărțit-au hainele Mele loruși, iar pentru cămașa mea au aruncat sorți”.
Vinerea Seacă
Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare este ziua în care Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. În această zi se citesc Ceasurile Împărătești, iar potrivit Tipicului cel Mare al Sfântului Sava, nu se săvârșește nici o Liturghie, postindu-se cu post negru, acestea fiind luate din sfintele porunci ale Sfinților Apostoli după cuvântul Domnului către farisei: Dar vor veni zile când se va lua Mirele de la ei, și atunci vor posti în acele zile (Mc. 2, 20).
La Vecernia Sâmbetei celei Mari se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii în sunet de clopot. La această slujbă credincioșii aduc flori, aprind lumânări și trec pe sub Sfântul Epitaf, arătând prin aceasta că se fac următori Mântuitorului Hristos – mor împreună cu Hristos, trec și ei prin mormânt, ca să ajungă la înviere și viață.
Denia de vineri seara, care este de fapt Utrenia Sâmbetei celei Mari, reprezintă slujba înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. La această slujbă, după intonarea celor trei stări ale Prohodului, „punctul culminant al creației liturgice ortodoxe”, după cum spunea S. Bulgakov, se cântă Binecuvântările Învierii și toate celelalte ale slujbei Utreniei, iar la sfârșitul Doxologiei mari, preotul cădește Sfântul Epitaf de trei ori în chipul crucii și apoi se face procesiunea înconjurării bisericii de către preoți și credincioși cu Sfântul Epitaf, această întreagă rânduială simbolizând ducerea la groapă și înmormântarea trupului Domnului. După aceasta, preotul și purtătorii Sfântului Epitaf intră în biserică și, ajungând în fața ușilor împărătești, preotul sau cel mai mare dintre preoți, dacă este sobor de slujitori, zice: „Să luăm aminte! Pace tuturor! Înțelepciune” și intră în altar prin ușile împărătești, așezând Sfântul Epitaf pe Sfânta Masă, timp în care se cântă troparul „Iosif cel cu bun chip†¦.”, precum și troparul proorociei: „Cel ce ții marginile lumii ai primit a Te cuprinde în mormânt mic, Hristoase, ca să mântuiești firea omenească de căderea cea din iad; și făcându-ne nemuritori, să ne înviezi pe noi, ca un Dumnezeu fără de moarte”.
După Prochimen și Proorocia lui Iezechiel, citirea Apostolului și a Evangheliei, urmează ecteniile de la finalul slujbei Utreniei și otpustul „Cel ce pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, Pătimirile cele înfricoșătoare și Crucea cea de viață făcătoare și îngroparea cea de voie cu trupul a primit, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu†¦”
Sâmbăta Mare
În Sfânta și Marea Sâmbătă, dimineața, se citesc Ceasurile al treilea, al șaselea, al nouălea, cu Obednița și Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În cadrul acestei Sfinte Liturghii avem cântarea Heruvicului special „Să tacă tot trupul omenesc”, precum și Axionul „Nu te tângui Maică”.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din 30 aprilie 2013, apărut sub semnătura Diac. Ciprian Bâra)
