Așa cum „Lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o” și în cele mai încercate locuri ajunge Lumina lui Hristos, ca o rază de speranță și mângâiere. La Spitalul de Copii din Cluj-Napoca, regula pare să fie dată de lacrimi și suferință, mai puțin de veselie. Aici, personalul medical, preotul misionar și alți oameni cu „voia cea bună” se străduiesc să aducă lumină în ochii copiilor și ai părinților.
La sărbătoarea „Sfinților Apostoli Petru și Pavel”, capela din incinta Spitalului de Copii din Cluj-Napoca este plină, iar o mare parte din credincioși ascultă slujba de afară. Între aceștia, unii sunt îmbrăcați în halate și haine cernite de spital, unii sunt în scaune cu rotile, alții în haine de sărbătoare. Mulți copii ascultă și ei cu atenție slujba, iar pe chipurile celor mai mulți micuți se citește bucuria. Spitalul, se știe, e un loc de suferință, însă copiii par să privească totul cu mai multă seninătate, față de părinții lor apăsați de griji.
Părintele slujitor Ovidiu Gavrea rostește cuvântul de învățătură, apoi copiii și adulții sunt chemați să se împărtășească. La finalul slujbei, toată lumea este invitată la o agapă, oferită de o familie. Părintele stă în mijlocul credincioșilor, vorbește cu fiecare, le oferă un sfat, un cuvânt de îmbărbătare.
„Am fost hirotonit să lucrez cu dependenții de droguri și cu cei cu tendințe de sinucidere, cu oameni mai încercați, așa spun eu. Inițial nu am avut loc de slujire, nu am avut bisericuță, în schimb m-am înarmat cu răbdare, am știut că o să se facă în timp, că deschide Dumnezeu o cale, și a deschis-o”, povestește părintele Ovidiu Gavrea, amintindu-și cum a început el preoția.
„Locul de aici l-am primit într-o stare avansată de degradare, l-am luat să îl construiesc, de fapt să îl consolidez, că Dumnezeu l-a construit. Ceea ce se vede acum este rezultatul unui an și jumătate de muncă, iar oamenii care vin aici, sunt ca în diaspora, din toate părțile, pentru că așa vin în spital, de peste tot”.
Părintele povestește cum s-a cunoscut cu oamenii, în momente de cumpănă, și cu care, apoi a stabilit o legătură puternică. „Sunt părinți ai copiilor care au fost internați în spital, ne-am întâlnit aici, în momente de încercare și am rămas împreună. Mai sunt și ceilalți credincioși care se spovedesc la mine, iar aceștia sunt acum bucuroși că au unde să mă găsească, pentru că mă urmăreau, peste tot”.
Un loc cu îngeri
Capela este primitoare, cu multă lumină, culori calde și flori vesele, pentru a ține departe suferința. „Am avut o șansă mare, domnul director de la spital știa că doresc să amenajez un spațiu, inițial voiam afară o biserică, dar nu s-a putut. Așa le-a rânduit Dumnezeu pe toate. M-a chemat domnul director și m-a întrebat dacă mai vreau să facem. Am luat spațiul ca atare, inițial aici a fost un grăjduț pentru cai al persoanei care a cedat acest spațiu. Locul a fost al unei persoane care nu a avut copii și care l-a cedat doar cu destinația spital de copii”. În locul grajdului a fost o secție de anatomopatologie care s-a mutat când locul s-a degradat.
„Așa am văzut ce înseamnă învierea, peste morminte vine Dumnezeu cu putere mare și cu Viața lui. Aici este locul îngerilor și îi simțim. Să fie spre slava lui Dumnezeu tot ce este aici, atât îmi doresc, nimic mai mult!”, spune părintele.
Locul a fost înfrumusețat și îngrijit și cu ajutorul unor persoane binevoitoare.
„Noi ne ajutăm reciproc, aici sunt oamenii care vin de drag, nefiind parohie de sine stătătoare, ci doar o bisericuță misionară. Sunt oamenii cu care eu pot să spun că poți să mergi până la capătul lumii cu ei și nu te lasă acolo, vin înapoi cu tine”.
Pictura a fost realizată de conf. dr. Marcel Muntean, din cadrul Facultății de Teologie clujene, împreună cu o echipă de studenți. În icoanele din capelă sunt întâlniți copii, în scenele din viața Mântuitorului și în cele din viața Maicii Domnului, după cum a arătat profesorul Marcel Muntean, prezent și el la sărbătoarea capelei. Un aspect deosebit este reprezentarea, în altar, a pruncului Iisus în potir, „o temă foarte rară, pentru că, de obicei, în biserici, în acel loc este o fereastră”, a spus profesorul. Printre sfinți se numără Sfântul Stelian, protectorul copiilor, Sfântul Ierarh Nectarie, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, Sfântul Ierarh Nicolae, cel mult îndrăgit de copii.
„Fiind vorba de o capelă destinată în primul rând copiilor, care sunt cei mai fragili, vestitorii celor mai curate sentimente, ne-am gândit să nu fie pictată pe un fond albastru, încetățenit, sobru. Ne-am gândit ca tot fondul să fie luminos, ocru auriu, asemenea icoanelor. Întregul ansamblu este foarte luminos, culorile sunt pastelate, armonioase”, a spus profesorul Muntean care a adăugat că „pictura este una liturgică și corespunde canonului îndătinat al bisericii străbune, dar anumite scene au fost alese își în funcție de faptul că spațiul este destinat copiilor și celor care vin împreună cu ei la spital. Fiecare dintre noi, la un moment dat a luat legătură cu suferința, cu boala, de aceea, pentru cel care intră în biserică, dorința mea a fost ca întâlnirea cu Dumnezeu să fie una plină de dragoste, de bucuria și de speranța însănătoșirii și a Învierii. Această prezență a lui Hristos care vine în întâmpinarea noastră, prin imaginea sfântă, prin icoane, este o întâlnire adevărată”, a mai spus profesorul Muntean.
Slujbe săptămânale pentru bolnavi
Capela cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Andrei” a fost târnosită de Preasfințitul Vasile Someșanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, pe 2 februarie, 2012. „Slujim Sfânta Liturghie de trei ori pe săptămână, marți, joi și duminică, precum și la toate sărbătorile. Avem Sfântul Maslu miercuri și atunci vin mulți credincioși. Copiii care pot, vin aici, iar la cei care nu se pot deplasa mă duc să îi miruiesc”. La finalul întâlnirii, părintele slujitor la capela spitalului de copii a spus că aici și-a găsit rostul și nu își dorește altceva. „Învățăm cu copiii rugăciuni scurte precum «Mă bucur Doamne că pot să spun mulțumesc și mulțumesc Doamne pentru că pot să mă bucur!». Dumnezeu zice că înainte de a cere orice, să spui «Mulțumesc!». Și cum să spui mulțumesc, dacă nu cu bucurie. Aici am mai învățat cu copiii că nu judecăm pe nimeni, ci, în schimb, ne rugăm pentru toți și spunem: «Doamne mântuiește-ne sufletele, și facă-se Voia Ta!». Dumnezeu vrea ca tot omul să se mântuiască, la cunoștința Adevărului să vină, iar Voia lui Dumnezeu nu poate să fie decât o voie bună. Și de aceea avem și vorba asta în biserică la noi, pe care am preluat-o de la Preasfințitul Vasile: «Voie bună!»”.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 1 iulie 2013)
