În Duminica a VI-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la complexul monastic de la Piatra Tăieturii – județul Suceava, care și-a sărbătorit unul dintre ocrotitori, pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Mănăstirea Piatra Tăieturii este situată în Munții Bistriței, la o altitudine de 1.700 m.
La Mănăstirea Piatra Tăieturii, IPS Părinte Pimen a oficiat Sfânta Liturghie dedicată hramului, înconjurat de părintele stareț Antonie Brehuescu și de un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și părintele David Pristavu, slujitor al Așezământului Românesc din Ierusalim. Alături de mica obște de călugări, la slujba arhierească au participat locuitori din satele învecinate cu mănăstirea. Răspunsurile liturgice au fost date de un cor din Cernăuți.
Cuvântul de învățătură al Arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților a reamintit celor prezenți necesitatea de a urma întocmai poruncile lui Dumnezeu: „Sfântul Ilie Tesviteanul a stăruit permanent cu învățătura către poporul ales ca să păstreze curată credința și viața potrivită poruncilor lui Dumnezeu. Oamenii rătăciți din vremea marelui proroc începuseră să se închine nu lui Dumnezeu, ci idolilor – înfățișări de animale, de păsări, de pietre. Rătăcirea de la dreapta credință duce la următorul lucru: omul îndepărtat de Dumnezeu săvârșește în viață numai ceea ce este rău, atât pentru el, cât și pentru semenii săi. Sfântul Proroc Ilie s-a rugat lui Dumnezeu chiar și pentru secetă, să nu plouă 3 ani și șase luni, tocmai pentru ca, prin necaz și suferință, oamenii să-și aducă aminte de viețuirea cea duhovnicească, de întoarcerea la credință. Învățăm de aici că necazurile sunt îngăduite de Dumnezeu pentru îndreptarea noastră”.
După Sfânta Liturghie, credincioșii au participat la o agapă frățească, oferită de părinții călugări.
Scurt istoric
Lăcașul de cult din Munții Bistriței, cunoscut sub numele de Piatra Tăieturii, cuprinde biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, paraclisul închinat Sfântului Ilie Tesviteanul, Peștera „Sfânta Cruce”, Peștera „Sf. Antonie cel Mare” și un corp de chilii și anexe. Lângă mănăstire este o cruce înaltă, ridicată pe borna ce marca odinioară hotarul cu Imperiul Austro-Ungar. Inițial, pe locul mănăstirii a fost un schit, ridicat în 1933 pe proprietatea familiei de către preotul Iosif Achirilei, al cărui mormânt se află în mănăstire. Desființat și demolat de comuniști în 1962, așezământul va fi refăcut și finalizat cu rang de mănăstire, la 23 august 1998. Mai întâi însă, pe data de 8 septembrie 1992, cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, a fost terminat și sfințit paraclisul mănăstirii, închinat Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul.
