Sfântul Prooroc Ilie sărbătorit la Schitul Pahomie

În ziua prăznuirii Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, Schitul Pahomie din localitatea Băile Olănești, sat Cheia, județul Vâlcea, a îmbrăcat haine de aleasă sărbătoare. Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie în sobor de preoți și diaconi, la străvechea chinovie ridicată în anul 1520 de către marele ban Barbu Craiovescu, după cum informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Râmnicului.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Episcop Emilian Lovișteanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat viața și activitatea marelui prooroc vetero-testamentar Ilie din Tesba Galaadului, îndemnându-i pe credincioși să-i urmeze exemplul în credință și în rugăciune, și sfătuindu-i să trăiască în ascultare, smerenie și curățenie sufletească pentru mântuirea sufletelor lor. De asemenea, Preasfinția Sa a amintit că Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este ocrotitorul aviatorilor militari români, la această dată fiind și Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic al Bisericii „Sfântul Nicolae” din Militari – București condus de Claudiu Morteanu.

La hramul Schitului Pahomie a participat Părintele Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarhul Mănăstirilor din Eparhia Râmnicului și starețul Mănăstirii Cozia, alături de stareți de la alte mănăstiri vâlcene, preoți și numeroși pelerini din eparhie, dar și din țară.

Schitul Pahomie cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” se află pe teritoriul localității Băile Olănești, județul Vâlcea, la aproximativ 35 km de Râmnicu Vâlcea, sub crestele Munților Căpățânii. Accesul la această sihastră așezare monahală se face pe DN 64A, Râmnicu Vâlcea – Băile Olănești, prin Păușești-Măglași, virând la stânga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil și accesibil și cu mijloace auto, până la Izvorul Frumos, care țâșnește de sub steiul de stâncă lung de aproape 50 de metri, pe care este clădită biserica schitului.

Din pisania actuală a schitului rezultă că întemeietorii sunt Pahomie monahul și Sava Haiducul, în anul 1520, justificându-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos. După o altă pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decât marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistrița, care în anii 1519 și 1520, când reclădește Bistrița, dărâmată de tunul lui Mihnea cel Rău în anul 1509, zidește și Schitul Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea masivului Buila, în drumul pe care-l caută prin pădure ca să ajungă la Sibiu, spre a scăpa de urgia lui Mihnea, își găsește salvarea vieții sale și a celor care îl însoțeau în pribegie. Printre prietenii săi se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul că, zăbovind stăpânul său de mai multă vreme aici, deseori a făcut incursiuni prin localitățile învecinate, pentru a face rost de hrană.

Data de 1684 din pisania de astăzi a schitului este presupusă a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în același an fiind renovată și Mănăstirea Bistrița de Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent al familiei Craioveștilor.

Din 17 decembie 1824, avem date scrise despre starea schitului „Izvorul Frumos” – metocul mănăstirii Iezer: „Biserica se află spre dărâmare cu totul”. Din anul 1880, schitul a fost părăsit. Abia în 1952 s-a reclădit biserica în forma ei inițială, după trasăturile zidurilor rămase, cu zidari din Costești și tâmplari din Bărbătești, pictura fiind executată de Stan Hermeanu, în 1956. Cu timpul pictura s-a deteriorat, fiind refăcută în 1997, de către diaconul Nicolae Popa din Perișani.

Sfințirea schitului s-a făcut la 30 septembrie 1956, de către Episcopul Iosif al Râmnicului, și a fost încredințat spre îndrumare părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa. Primul viețuitor al schitului reînnoit a fost călugărul Ioasaf Ionescu, venit de la Arnota.

Biserica, construită sub o mare stâncă (pe care se află chipul Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte, rece ca gheața, își așteaptă în liniște și rugăciune pelerinii.

Comentarii Facebook


Știri recente