Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă în omiliile sale să postim şi evidenţiază puterea acestui act mântuitor care „îi îndepărtează pe diavoli, potoleşte văpaia patimilor, ne linişteşte gândul şi aduce numeroase binefaceri”.
El subliniază faptul că „moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul şi este scoasă din el prin post” subliniind astfel puterea actului postirii.
Sfântul Ioan Gură de Aur semnalează necesitatea postului prin cuvintele: „dacă şi în Paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara sa”.
Dacă înainte ca omul să fie rănit sufleteşte, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat.
La începutul Postului Adormirii Maicii Domnului vă facem cunoscut un fragment al Sfântului Ioan Gură de Aur în care vorbeşte despre puterea postului.
„Proorocul Daniel a fost aruncat în groapa leilor, dar pentru că postise, a ieşit nevătămat, ca şi cum ar fi fost aruncat între oi (Dan., 6, 16-23).
Dar şi cei trei tineri, care au postit la rândul lor, au fost aruncaţi în foc şi au ieşit de acolo cu trupurile luminoase şi neatinse de flăcări (Dan., 3, 19-27).
Dacă focul a fost adevărat, atunci cum de nu i-a ars pe aceşti oameni? Dacă trupurile lor erau adevărate, cum de nu au fost vătămate? Cum? Întreabă postul să-ţi spună.
El o să te lămurească în legătură cu această taină, pentru că taină este, cu adevărat, ca trupurile să fie date fiarelor sălbatice sau focului şi să nu păţească nimic.
Vezi ce luptă peste fire şi apoi ce biruinţă peste fire? Adu-ţi aminte mereu de puterea postului şi primeşte-l cu sufletul deschis, pentru că este nebunie curată să ne îndepărtăm de el, atunci când şi de colţii leilor fereşte, şi de foc scapă, şi pe diavoli îi îndepărtează, potolind văpaia patimilor, liniştindu-ne gândul şi aducându-ne alte şi alte binefaceri.”
(Din vol. Problemele vieţii, p. 350)
