În cea de-a 4-a Duminică după Rusalii (21 iulie), Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, însoțit de un sobor de preoți și diaconi, în prezența celor aproape două sute de credincioși, a săvârșit Sfânta Liturghie la Biserica ce poartă hramurile „Pogorârea Duhului Sfânt” și „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Parohia Alexeni, comuna Stănești, județul Gorj, într-o „Casă a Domnului” de o frumusețe aparte, care a fost sfințită la 25 octombrie 1992 de către vrednicul de pomenire PS Damaschin Severineanul, pe atunci Episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, după cum ne-a precizat Profesor Vasile Gogonea.
„O sărbătoare a întregii comunități de la poalele Munților Vâlcanului”!
În cuvântul de întâmpinare rostit cu acest prilej preotul paroh Ion Popescu a ținut să sublinieze că: „Astăzi este o zi mare, însemnată, în calendarul parohiei, o zi în care Bunul Dumnezeu a binevoit a trimite pe meleagurile noastre pe Arhipăstorul nostru spre a binecuvânta inimile celor prezenți la această sărbătoare a întregii comunități, a satului nostru de la poalele Munților Vâlcanului. Ce bucurie poate fi mai mare decât atunci când părintele vine să-și îmbrățișeze fiii, așa cum Hristos Domnul își trimite Sfânta Cruce, își arată dragostea sa nemărginită pentru întreg neamul omenesc supus păcatului și stricăciunii, iar prin jertfa Sa îi îndreaptă spre limanul mântuirii? Mulțumim Lui Dumnezeu pentru acest dar minunat, mulțumim ÎPS Sale pentru această îmbrățișare caldă pe care a dăruit-o azi bisericii noastre îmbrăcată în haină de mireasă, prin strădania celor care au pus umărul și care pot fi socotiți ctitorii acestui sfânt lăcaș”, a spus părintele Popescu
„Duminica aceasta, am învățat cum să ne rugăm unii pentru alții”!
În acest binecuvântat și generos timp liturgic în care frații se adună în comuniunea slujirii, când Arhipăstorul ne revarsă binecuvântarea Harului divin spre a gusta din roua caldă a proniei divine, Mitropolitul nostru le-a adresat celor prezenți cuvânt de învățătură: „Astăzi, la Sfânta Liturghie, am ascultat cu toții despre una dintre minunile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care a săvârșit-o cu sluga unui sutaș din Capernaum. După cum ne spune Sfântul Evanghelist, acest sutaș era credincios, era iubitor de Dumnezeu și chiar a construit sinagoga, locașul de închinare al iudeilor din Capernaum. A venit la Mântuitorul, fiind convins că El are puterea să vindece, întrucât auzise că Domnul a vindecat o mulțime de oameni bolnavi, sperând că de acest ajutor va avea parte și pentru servitorul său. Sutașul știa că nu este iudeu și că nu împărtășește aceeași credință cu iudeii, însă, considera că Mântuitorul Iisus Hristos, prin ceea ce face, este Dumnezeul tuturor! Nu numai al iudeilor, dar și al celor care îl roagă, care cred în El și în facerea de minuni a Mântuitorului! Sutașul are curajul să-L roage pe Mântuitorul Hristos, dar are și nădejdea că va fi ascultat! Totodată, sutașul dă dovadă de smerenie, umilință și chiar de bun simț! Aceste calități îl fac să stăruiască înaintea Domnului că e bine ca să poruncească cu gândul curat pentru a vindeca sluga lui! Mai aduce și o motivare a cererii sale: <<Doamne și eu am sub stăpânire soldați, iar dacă poruncesc unuia să meargă, se duce, iar dacă zic unuia să vină, vine! Și tu poți să poruncești ca sluga mea să se vindece, întrucât nu sunt vrednic să intri sub acoperișul casei mele!>>” În cuvintele de încheiere a minunatei sale pledoarii pentru smerenie și credință, Mitropolitul Olteniei a spus: „Așadar, sutașul de astăzi ne învață pe noi, cum trebuie să fim față de toți oamenii! Milostivi și iubitori de semenii noștri, îndelung răbdători și îngăduitori cu cei din jurul nostru. De aceea și la Sfânta Liturghie noi mărturisim întotdeauna această smerenie înaintea sfintei împărtășanii, că nu suntem vrednici ca Dumnezeu să intre în sufletul nostru, ci numai Îl rugăm ca să rezidească această cămară a sufletului nostru, pentru ca El să intre în locuința noastră care de multe ori este ruinată, aproape prăbușită! Dar, când ne împărtășim cu trupul și sângele Mântuitorului Hristos, noi Îl rugăm să vină și să vindece sufletul nostru, care, ca și sluga sutașului, bolește de multe ori cumplit, de dureri, de suferințe și de rănile păcatului! Așadar, fraților și surorilor, astăzi, în Duminica a patra după Rusalii, am învățat cu toții cum trebuie să ne rugăm unii pentru alții! Întotdeauna să avem inima deschisă și gata spre rugăciune, pentru a-i ajuta pe cei care sunt în nevoi! Nu avem putința să facem întotdeauna milostenie, dar Dumnezeu ne-a dat inima ca să ne rugăm pentru cei care sunt în necazuri și cei care au trebuință de ajutorul nostru! O rugăciune făcută din inimă pentru cei săraci este folositoare, ca să primim și noi în schimb mila și darul Mântuitorului Iisus Hristos! Să avem întotdeauna gândul la Dumnezeu și să-L rugăm ca să vindece sufletul nostru, cel mai de preț lucru dat de Dumnezeu. Având aceste daruri bogate, să-L întâmpinăm pe Mântuitorul Iisus Hristos, care întotdeauna ne cheamă la El zicând: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția Cerurilor»! Iar noi să moștenim Împărăția Lui Dumnezeu, să ne arătăm oameni credincioși și iubitori ai bisericii noastre, așa cum a fost și sutașul, iubitor al bisericii, și întotdeauna, fiecare să fim cel care caută și cercetează biserica Lui Dumnezeu! Și noi să cercetăm biserica lui Dumnezeu și să ne ferim de tot ceea ce este rău și necurat în viața noastră, pentru ca Dumnezeu să ne facă părtași veșnicelor bunătăți, pentru că Lui I se cuvine Slava și închinăciunea, în vecii vecilor, Amin”!
Pe drumul de întoarcere spre Cetatea Băniei, la ieșirea din comuna Stănești, Mitropolitul Olteniei a oficiat slujba de sfințire a Troiței ridicate întru aducerea aminte a celor care s-au jertfit pentru libertatea pământului strămoșesc, fiind sfințită și fântâna săpată alături de monumentul înălțat spre cinstirea eroilor neamului românesc!
