În 22 mai se împlinesc 101 ani de la nașterea părintelui Nicolae Bordașiu, membru al mișcării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim și mărturisitor al credinței în perioada comunismului în România.
Părintele Nicolae Bordașiu (n. în satul Sabolciu, jud. Bihor – † 9 noiembrie 2018) s-a născut într-o familie de slujitori ai Bisericii și neamului. Tatăl său, Gheorghe Bordașiu, învățător și preot, a participat la Marea Unire din 1918. După Dictatul de la Viena din 1940, familia s-a refugiat, revenind în 1945 la Săbolciu.
„M-am născut într-o familie creștină, care a luptat pentru luminarea poporului”, a declarat părintele Bordașiu într-un interviu pentru Ziarul Lumina.
Tânărul Nicolae a absolvit liceul în Beiuș în 1943, unde l-a cunoscut pe Episcopul Nicolae Popoviciu, care l-a îndrumat spre teologie. Astfel, între 1943–1947 a studiat simultan la Facultățile de Farmacie (militarizată) și Teologie Ortodoxă din București, luând licența în teologie cu nota 10.
Întâlnirea de mai târziu cu părintele Benedict Ghiuș l-a introdus pe Nicolae Bordașiu în mișcarea isihastă „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, unde a deprins Rugăciunea Inimii sub îndrumarea Părintelui Daniil Sandu Tudor și a ieromonahului Ioan Kulîghin.
După război, alături de viitorul părinte Roman Braga și Gheorghe Domășneanu, a înființat Asociația Tineretului Ortodox Studențesc (ATOS), devenind secretar, apoi președinte al acesteia.
Anii grei din detenție
Pentru manifeste care condamnau comunismul, membrii ATOS, inclusiv Nicolae Bordașiu, au fost acuzați de „uneltire contra ordinii sociale”. Părintele Bordașiu a fost condamnat în lipsă la 20 de ani de închisoare, trăind ascuns timp de 7 ani prin satele bihorene, nevoință pe care a considerat-o mai mare decât detenția.
„Am avut cu mine peste tot Sfânta Scriptură, citind-o în această perioadă de vreo cinci ori din scoarță în scoarță. A fost cea mai frumoasă și cea mai profundă lectură a vieții mele”, a mărturisit părintele Bordașiu pentru Ziarul Lumina.
„În tot acest timp plecam dintr-o localitate în alta, dar întotdeauna Bunul Dumnezeu m-a ocrotit. La finalul acestei perioade, prin 1955, eram destul de istovit”.
A fost arestat în 1955 și a petrecut nouă ani în închisorile din Timișoara, Jilava, Oradea și Aiud, unde a cunoscut un profund reviriment în plan duhovnicesc. După eliberare, a lucrat ca muncitor și tehnician la Institutul Cantacuzino, participând la prepararea primei gamma-globuline din sânge retro-placentar în România.
Îndrumat de Sf. Dumitru Stăniloae
A fost hirotonit diacon şi apoi preot, de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, în 30 noiembrie 1969. La scurt timp a urmat studiile de doctorat la Facultatea de Teologie, avându-l îndrumător pe Sfântul Dumitru Stăniloae.
În 1973 a plecat la studii la Paris, unde a obţinut la Institutul Catolic un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle”. În timpul şederii în Paris, a slujit la parohia ortodoxă română și i-a cunoscut pe Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Virgil Gheorghiu şi pe teologii ortodocşi Olivier Clément şi Michel Evdokimov.
S-a numărat între primii profesori care au început predarea religiei în şcoală după decembrie 1989. A fost membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor. Patriarhul Teoctist i-a acordat rangul de iconom stavrofor.
Părintele Nicolae Bordașiu a fost decorat în 2017 cu cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală.
Trecerea la cele veșnice
Părintele Nicolae Bordaşiu a trecut la cele veşnice în seara zilei de 9 noiembrie 2018.
În mesajul adresat cu prilejul înmormântării părintelui Bordașiu, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat:
„A primit toate umilinţele şi suferinţele din detenţie cu seninătate şi demnitate, fiind încredinţat că purtarea Crucii lui Hristos este cale spre Înviere”.
„I-a mângâiat, îmbărbătat şi întărit în credinţă pe cei întemniţaţi împreună cu el, încât pacea lui Hristos a stăpânit în inima sa (cf. Coloseni 3, 15), iar iubirea Sa i-a cuprins inima, prefăcându-o într-un «rug aprins»”.
Sursă foto: Doxologia
